Casa din Mihaileanu, casa fetei lui Basescu, casa din Zambaccian. Astea au fost, sunt si vor fi subiectele unei prese de captura marunta. In cazul Zambaccian, se ajunsese cu meschinaria pâna la numaratul termopanelor. Când un politician isi face o casa in orasul unde isi duce functia publica inseamna ca-i o combinatie de pungas si tip statornic. Chiar daca a primit sau a furgasit imobilul, nu vrea sa fuga. Ii place ciordeala, dar are si calitati de gospodar. România ar fi fost departe daca fiecare om de stat s-ar fi improprietarit smechereste cu o singura vila. Hai, doua, maximum trei, ca unii au si plozi. Problema nu tine de bacsisuri, Le spun asa fiindca ma raportez la posibilitatile unui demnitar de a infige mâna in Caraiman. Conturile si proprietatile din strainatate, banii din asfaltari, autostrazi si fonduri europene, privatizarea unor mamuti bugetofagi ca Petrom, Romtelecom, Romgaz — ei, da, abia acum incepem sa vorbim despre eventuale fraude. Un flescutet imobiliar cu 8 sau 10 camere nu poate fi convertit in cifrele cu multe zerouri ce definesc lacomia. Dintr-un kilometru neconstruit de autostrada, dar pentru care s-au impartit banii, poti sa-ti ridici mai multe case decât ai timp sa vizitezi. Asociem mereu puterea si furaciunea, fara a discuta si despre puterea de a te opri din furat. Nu-i nici prima, nici ultima data când scriu ca, in România, ar fura si oamenii cinstiti, daca ar avea ce. Nenorocirea e ca aceia care ajung la frâie pierd frânele. Visez la ziua in care voi elogia un hot guvernamental chibzuit.