Acum câteva seri, in asteptarea meciurilor de Champions League, la TVR, am stat la o cafea cu Aurica Ţicleanu. Presedintele Craiovei, in acele ore coleg insa de platou cu mine in Studioul 3 al Televiziunii, mi-a spus o istorioara, apropo de felul in care se impart responsabilitatile intr-o echipa. Fostul mare fotbalist al Stiintei o stia si el de la Marcel Raducanu, sclipitorul atacant al Stelei, coleg cu Aurica la nationala anilor ’80, cei doi fiind pe teren, umar la umar, in istorica victorie a României in fata Angliei, 2-1, pe „23 August”, in 15 octombrie 1980. Meciul contase pentru preliminariile Campionatului Mondial din Spania 1982. Nu ne-am calificat, ba chiar Marcel Raducanu a si fugit din tara pe parcursul acelor preliminarii, desi, intre altele, el fusese autorul primului gol in acel meci cu englezii…
Dar Marcel Raducanu nu era fericit cu statutul sau, in ciuda unei imense popularitati provocate de jocul sau incântator. „Aurica, zicea Marcel, când cei doi se vedeau la nationala, nu e bine, tipule!” „De ce, ma, Marcele?” „Pai, aici e bine, dar sa vezi la Steaua cum e… Saptamâna trecuta, iar sedinta tehnica… sa vezi pe nea Imi ce zice. Cica, mai, baieti, atentie la fazele fixe. Daca e de degajat balonul, degajeaza Sames, ca Fane are sut puternic si mingea trebuie sa plece departe de pe linia de 6 metri. Apoi, zice, Jenei, daca e corner de pe dreapta, bate Aelenei, ca centreaza cu efect, daca e corner de pe stânga, bate Vigu sau Zahiu. Mai, sa fie clar, ati inteles? Am inteles, nea Imi… Apoi, daca este lovitura libera pe centru, bate Lita Dumitru. Daca e lovitura libera de pe dreapta, bate Puiu Iordanescu, ca el bate bine cu stângu’…” Si Marcel Raducanu ofta atunci, amarât. „Fii atent, Aurica… Zice nea Imi: baieti, dar daca, avem o lovitura libera pe stânga… cine bate? Si atunci ridic si eu mâna, din bancuta mea: eu, nea Imi! Nu, zice Jenei, daca avem o lovitura libera de pe stânga, bate Lita, ca el da bine cu dreptul. Dar daca avem un penalty? Eu, nea Imi, zic eu din nou, ca fentez, ca dreg… Nu, mai, Marcele, zice nea Imi, daca avem 11 metri, bate Puiu Iordanescu, ca el bate si la nationala. Dar daca nu e pe teren Puiu? Eee? Atunci bate Lita! Dar daca nu e nici Lita? Eu, nea Imi, eu, Marcel! Nuuu! Nu, ma, Marcele, zice Jenei, daca nu e nici Lita, bate Vigu, ca are sut puternic… Trage la sigur!” Si atunci, povesteste Aurica Ţicleanu, Marcel Raducanu s-a ridicat in picioare in vestiar si a intrebat duios: „Nea Imi, nu te supara, dar daca avem un aut, pot sa bat si eu?!” Cica marele antrenor n-ar fi raspuns si, in orice caz, nu din acel motiv, in 1981, Marcel Raducanu a ramas in RFG. Dar aceea e deja o alta poveste.