Stiu, pare o scena dintr-o melodrama ieftina, facuta sa impresioneze pâna la lacrimi coafezele. Si, totusi, s-a intâmplat in realitate. Un puscarias iese pe poarta Penitenciarului Galati. Cu greu ajunge pâna la gara, dar aici drumul ii este blocat.
De un simplu amanunt. Nu are bani de tren pâna la Braila, unde il asteapta fiul sau, si el de-abia iesit din arest. Biletul costa doar 18,7 lei. Iar omul ramas ore bune in fata ghiseului este Nati Meir. Cel caruia acum ceva vreme, puzderie de „vipane” ii cântau in struna pentru a se putea infrupta din dolarii sai. Falsi sau provenind intr-adevar din misterioasa mostenire, aproape ca nici nu mai conteaza.
*„Fara numar”*
A fost un personaj. Grotesc, pitoresc, simpatic, fiecare l-a perceput cum a vrut, dar numele lui Nati Meir a fost adânc ancorat in viata dâmboviteana ani buni de zile. Timp in care a marjat cu proiecte aventuriere, daca nu fanteziste de-a dreptul. A aruncat „fara numar” cu dolareii. A pus buzunarul si la niscai transferuri realizate in folosul patronilor de la Steaua si Rapid, Gigi Becali si George Copos. Tribunul Corneliu Vadim Tudor a lasat la rândul sau de-o parte antisemitismul, cel putin pentru perioada in care Nati Meir ajunsese deputat pe listele PRM, dar si sponsor oficial. Pâna si Monica Columbeanu a primit un contract generos de reprezentare din partea sa. Iar lista celor care au beneficiat de banii excentricului personaj contine nenumarate alte nume. Si oricum este mult mai lunga decât cea a presupuselor victime platite cu bancnote–specimen. Dar nimeni nu si-a mai adus aminte de el. Nici sa-l imprumute cu bani de tren, nici sa-i dea vreun telefon cât a fost in puscarie, batut de colegii de celula si salvat de gardieni de la sinucidere…
Toni Matei