In America de Sud, strada e mai periculoasa decât jungla. In România, casa a devenit mai nesigura decât strada. Si când scriu asta nu ma gândesc nici la cutremure, nici la vizitele springarilor, nici la Pepe sau la Irinel (ii prezint scuze lui Pepe, dezavantajat de alaturarea cu napârstocul lubric), care au fugit de acasa pentru a evita intâlnirile cu fostele consoarte. Ma uit si eu la televizor si observ ca 9 crime din 10 si 10 sinucideri din 10 au loc la domiciliul casapitului, in vila sau in apartamentul sinucigasului. Când crima e urmata de o sinucidere, ca in cazul politistului de la Craiova, avem de-a face cu marfa ideala pentru stiri. Sintagmele „caminul conjugal”, „linistea din sânul familiei” si programul „Prima Casa” au ajuns sa sune a amenintare. Miliardarii cu badigarzi, presedintii cu masini blindate, boxeurii si interlopii ar trebui sa fie mai atenti când isi identifica dusmanii. Marii lor adversari nu sunt la bursa, in cancelarii, in ring sau in ghetouri. De cele mai multe ori, inamicii poarta sorturi de bucatarie, au un tocator de snitele la indemâna si acelasi nume cu al lor, dobândit la starea civila. Sau se manifesta sub forma unor pitici pe creier, care stiu in ce raft din dulap e ascunsa pusca. In aceste conditii, când vrei sa-l injuri sau sa-l blestemi pe vreunul, nu merita sa mai pierzi vremea cu „sa-mi bag…” sau „sa ai parte de…”. Ii spui simplu: „drum bun spre casa!”.