Cei care scriu ca Breban l-a turnat la Plesita pe Goma nu i-au citit pe Breban si pe Goma. Daca parcurgeau macar o carte de interviuri sau articolele prolixe si interminabile publicate de Breban in „Contemporanul”, dar si „Culorile curcubeului 77”, a lui Goma, ar fi aflat ca scriitorii purtau conversatii inevitabile cu Plesita. I-am auzit pe multi intelectuali spunând despre acest Plesita ca era diabolic. Ca sa fii diabolic trebuie sa-ti tragi toxinele din biblioteca. Plesita era doar un toporan perseverent, care se hranea cu forta aparatului, fara a fi prevazut cu otravuri culturale. Cu adevarat diabolic s-a dovedit Stalin in raport cu Bulgakov, Erdman, Sostakovici, Prokofiev si atâtia altii. Revenind la Breban, el n-a fost un securist, ci un acrobat dolofan si bolnav de sine, un Adrian Paunescu in proza, dar ocolit de talentul poetului. Breban chiar nu turna. Dostoievskianul de borcanul cu zacusca se dadea si continua sa se dea mare, mai mare decât ii permit kilogramele de burta, compromis si opera. Fiindca numele lui apasa pe cântarul literaturii române, ma simt obligat sa-i gasesc si o calitate. E putin mai lizibil decât August Buzura. Dar facându-l securist, presa ii ofera bivolului grafoman ce n-a mai avut de mult – importanta.
Cu adevarat trista mi se pare situatia lui Ion Besoiu. Si despre el se afirma ca a fost informator. Lasati-l in pace pe capitanul Lupan! Nu pot sa accept ca pâna si copilaria noastra („Toate pânzele sus!”) a fost securista.