Lume multa ca la meciul dintre Poli Timisoara si Steaua, jucat sâmbata seara pe malurile canalului Bega, n-am mai vazut decât zilele trecute la deschiderea unor magazine de alimente si detergenti cu pret redus, unde mii de oameni s-au cotonogit pentru doi pumni de zahar adunat de pe jos. Mama, mama, imbulzeala mai abitir decât la praznicele de la inmormântari, ba chiar mai mare decât la pomenile electorale date din galeti vopsite in culori vesele. Multimea banateana a venit la stadion cu speranta ca fotbalistii lui Iancu vor sapa groapa baietilor din Ghencea, si astfel va trai clipa când echipa violeta se va catara pe primul loc. N-a fost sa fie asa, fiindca trupa lui Cârtu a jucat destul de bine, ba chiar i-a dominat minute-n sir pe alde Alexa, si putin a lipsit sa inscrie in poarta exceptionalului Pantilimon. La inghesuiala din tribune nu se putea sa lipseasca dintre fanii gazdelor si niste huligani inraiti, care, dupa ce au dat foc tribunelor, au tipat ca din gura de sarpe: sa vina pompierii! Acestia au sosit pe tacute, fara sa dea insa prea mare importanta focului ce se zbenguia printre plasticele inflamabile. Cu toate astea, jocul a fost frumos, cele doua echipe alergând cu tragere de inima dupa mingea care n-a vrut sa intre in niciuna din porti. La intâlnirea cu pricina n-au lipsit nici numerele de circ, prezentate de Tatarusanu, care a scapat din brate o minge plouata, si de Alexa, care, aflat singur cu portarul din Drumul Taberei, a lovit balonul ca un ageamiu, lasând loc, din partea timisorenilor, la sudalme, din care nu au lipsit referirile la scumpa lui mama. Ne-a mai placut si imaginea in care Cârtu si cu Meme Stoica sedeau unul lânga altul pe banca de odihna ca doi porumbei, incercând sa ne dea impresia ca traiesc o prietenie cosmica! In pofida faptului ca arbitrajul a fost destul de bun, neobositul clantanitor Marian Iancu l-a acuzat pe centralul Balaj ca l-a tâlharit si ca nu mai poate suporta arbitrajele acestuia. Cum era de asteptat, sindicalistul supraponderal a dat, printre altele, timpul inapoi, amintindu-si de intâlniri in care Cristi din Baia Mare i-ar fi scos de trei ori mingea din poarta, creându-i un grav disconfort, ce i-ar fi stimulat in scalpul infierbântat substantele ce poarta vina producerii parului alb! Fara sa fie speriat de drumurile pe care le fac presedintii de sindicate pe la DNA, Iancu de lânga Hunedoara bate saua sa priceapa iapa, spunând cu ironie ca Balaj e o icoana si asemenea chipuri sfinte ar fi fost, nu de mult, si pe la… Pitesti! Puschea pe limba, nene Iancule!