Masina adusa din Germania era un mit de talcioc, iar faptul ca avusese un singur proprietar, si ala neamt, insemna o garantie. „Fratioare, nici nu simti ca are 80.000 de kilometri, i-a facut mosu’ pe soselele lor ca niste mese de biliard!”. Unii samsari prezentau si fotografii cu pensionarul si nevasta, lânga masina, iar in spate se vedea casuta lor cocheta, cu fatada de lemn, veranda si muscate. Zilele trecute, un sef de service al unei reprezentante mi-a spus o povestioara. Un nene a venit, mândros, sa-si repare jeepul cumparat din Germania. „S-o fi paradit pe drumurile noastre nenorocite, ca mosul mergea pe autostrada si când se ducea la pescuit!”. Când i-au zis mecanicii ca a dat banii pe o rabla, nu i-a crezut pâna când n-au verificat seria de sasiu. Masina mai fusese in revizii la Bucuresti! Un românache s-a rasturnat cu ea, niste samsari au preluat epava, au cosmetizat-o „afara” si au inmatriculat-o pe numele mosului arhetipal. Onestul pensionar din Germania nu este fictiv. Are nume, adresa, cont in banca, asigurari sociale, plus cazier imaculat. Dar l-au adus ai nostri pe calea cea buna — „ia si matale o mie, semneaza aici, stai la o poza cu baba si rabla si te-am pupat”. Va dati seama ce drama! Face românul o hotie cinstita, la el acasa, pleaca in Germania sa-si ia o masina si il escrocheaza pensionarii Angelei Merkel. Ai dracu’ nemti! Dupa ce ca au crestere economica datorita noua, ne mai distrug si miturile.