In timp ce coalitia americano-franco-britanica ataca noaptea, iar trupele lui Gaddafi contraataca ziua, tinerii revolutionari libieni sunt foarte activi. Reporterii „National“ au aflat care sunt idealurile acestora.
Khaled Mokhtar are 26 de ani. Tatal lui este libian, iar mama românca. Khaled s-a nascut in Libia, venind la Bucuresti pentru a urma liceul si Facultatea de Automatica si Calculatoare. Parintii lui erau la Tobruk, când „ceva” a inceput sa se miste in tara. „Mama mi-a spus ca nemultumirile iau amploare si ca tinerii nu mai suporta regimul. Tata, rector si profesor universitar, confirma ca tinerii vor sa-si croiasca alta soarta decât cea impusa de dictator.” Ce aveau impotriva lui Gaddafi? Cum simteau ei opresiunea dictaturii? „Oamenii nu mureau de foame, asta e cert”, spune Khaled. „In Libia, n-o sa vedeti oameni cersind pe strada”.
*Nu Al-Qaida, ci tinerii de pe Twitter*
„Insa era o stagnare, parca timpul se oprise in loc”, spune Khaled. „Gaddafi nu mai era decât un dictator cu un comportament aberant. El spune ca oamenii il iubesc. Cum sa-l iubeasca oamenii in care trupele lui trag? Nu era vorba de luptatori Al-Qaida, nu cu ei se luptau trupele lui. Erau doar tineri care voiau sa fie liberi, sa-si croiasca propriul viitor”. Ca si in Egipt, totul a inceput pe Twitter si Facebook. „Lipsa de comunicare sincera intre oameni era cel mai greu de suportat. De când au aparut retelele de socializare, acestea au devenit un punct de intâlnire al libienilor de pretutindeni. Aici ne spuneam ofurile si ne impartaseam dorintele. Aici, ne imaginam cum ar fi daca… Si apoi, spre mijlocul lunii februarie, ne-am gândit ce-ar fi daca ne-am exprima clar convingerile. Au aparut muzica revolutionara, montaje video, sloganuri etc.“
*Gloante contra sloganuri*
„Tinerii care locuiau in Libia au fost chemati sa iasa in strada, pe data de 17 februarie, punct de intâlnire fiind un pod din Benghazi. Insa, acolo ii asteptau trupele lui Gaddafi si ceea ce s-a vrut un protest pasnic, in spiritul revolutionar al tinerilor arabi, s-a sfârsit intr-o baie de sânge! In clipa aceea, libienii si-au dat seama ca ori merg pâna la capat, ori vor muri”. Khaled a stiut clipa de clipa ce se petrece acolo, chiar si dupa taierea internetului de catre autoritati. Cei care aveau telefoane prin satelit au pastrat nucleul revolutionar unit.
*Libia Wahida*
Khaled a fost in contact cu Mohammed Nabbous, in vârsta de 28 de ani, cunoscut blogger, absolvent al Facultatii de Matematica si Informatica a Universitatii Garyounis. Acesta a fost primul jurnalist liber, care a infiintat televiziunea Libya Al-Hurra („Libia Libera”) in Benghazi, teritoriu controlat de Consiliul National de Tranzitie. „Mohammed se ducea peste tot, in toiul luptelor, si filma, demontând minciunile lui Gaddafi. A fost ucis pe 19 martie, in timp ce filma luptele de la Ajdabiya. Amintirea curajului sau nu ne permite sa uitam telul revolutionarilor: Libia Wahida! Libia Unita! Si fara Gaddafi! Iar la acest tel s-au raliat toate triburile, adica tot poporul libian”.
Adina Mutar
