Omenirea este amenintata de un dezastru nuclear, iar televiziile din România sunt prinse cu divortul dintre un broscoi si o prajina. Daca despartirea caraghiosilor ar fi tocata doar la tocsoaiele de mondeneala, nu s-ar supara nimeni. Dar milionarul traversat de diminutive, de la prenume pâna la statura, si fufa din Bacau ocupa al doilea subiect dupa Japonia, in toate buletinele de stiri. Nici in filmele americane despre Apocalipsa nu exista imagini asa de crunte ca in reportajele despre cutremurul de aproape 9 grade, dar pe noi ne freaca grija ba de Iri, ba de Moni. Orice verdict al judecatorilor va fi inechitabil. Merita cordita Moni sa fie distrusa? Merita! Merita piscotul Iri sa fie ars de bani? Merita! Din pacate, meciul asta va avea un singur câstigator, in loc de doi perdanti. Iar invinsul va fi salvat de televizii, care-l vor mediatiza si compatimi. Singurii care au cu adevarat de pierdut sunt românii telemaniaci. Intr-o lume marcata de recesiune, de seisme, de sfarâmarea identitatilor nationale, singura valoare ramâne timpul. Atât mai putem investi. Timp. Iar noi il irosim pe Iri si pe Moni. Ati vazut ca m-am molipsit si eu? Le zic astora Iri si Moni. In vreme ce reactoarele nucleare din Japonia ne dau in cap cu Tabelul lui Mendeleev, noi alintam doua elemente radioactive care divorteaza. Mai bine le-am spune Strontiulet (ca tot rimeaza cu Monstrulet) si Cesiulica, lua-te-ar naiba, mai, Monica!