Daca vrei sa faci un studiu despre tarania urbana, despre grohaitorii care urca in cocina cu liftul, e de ajuns sa dai anunt ca vinzi o masina. Primul lucru constatat e ca persoana a doua plural nu mai are buletin de Bucuresti, de Constanta, de Ploiesti. „Dumneavoastra” locuieste de la Brasov in sus. O sa lucrez si eu in maniera sudista pâna la sfârsitul articolului, ca sa nu fac nota discordanta. Te tutuiesc colocvial toti porcii, iar complexul lor de superioritate nu e atins când le spui „va rog, va multumesc”. Ei continua la per tu, iar daca sunt samsari de masini adauga si un „fratioare”. „Ia zi, fratioare, la cât o lasi?”. Altii suna noaptea târziu sau dimineata devreme, fara a-si pune problema ca ora la care au telefonat pretinde politete, menajamente, „ma iertati pentru deranj”. Dar esti chiar tâmpit sa astepti scuze de la mitocanii care nu zic nici „buna seara”. Au un mod de abordare direct, ca la ei in cartier, cu acelasi „auzi, fratioare?”. Cred ca astia, si când vor sa seduca o femeie, incep cu violul. Bine ca am ajuns la doamne. In astfel de situatii, ele sunt folosite ca inaintasi. „Cât costa, domnu’? 10 lei? Eu «am decât» 7 lei si mai imprumut inca un leu de la sora-mea. Merge asa?”. Sigur ca da, cu acest „am decât” te-a cucerit pe loc! Si daca ai cadea la intelegere cu dânsa, tot rau ar fi, pentru ca la intâlnire vine cu sotul, iar acesta te priveste cu suspiciune, din doua motive. Ca ai conversat cu nevasta-sa si ca incerci sa-l pacalesti. „Spune, fratioare, masina a fost lovita?”. N-a platit nimic, dar deja are autoritate de proprietar. „Ridica, fratioare, capota!”. Pâna la urma, nu se face nicio tranzactie, dar ambele parti pleaca satisfacute. In România, nu-i important sa vinzi sau sa cumperi, ci sa nu fii fraierit.