Uneori, incercând sa ocolesti locurile comune, dai in gropi, ca tot vorbim despre cutremurul din Japonia. Toti ziaristii fac analogii intre infrastructura lor si a noastra, dar subiectul e de neevitat. Ati vazut cum au crapat soselele, dar la 2 metri de crater asfaltul era intact. Daca ni se intâmpla noua nenorocirea, puteam sa impachetam Autostrada Soarelui in pungi de hârtie si s-o vindem la kilogram, in raionul cu zahar, sare, faina si alte marfuri farâmitate. Cât despre mastodontul nuclear de la Cernavoda, e clar ca ne cernobâlea de-ar fi mierlit-o si viermii care urmau sa ne manânce. Daca amintim si valurile de 10 metri inaltime, atunci chiar nu mai avem despre ce sa discutam. Acolo s-a suparat Pacificul, iar pe noi ne-ar fi inghitit si flegma Dâmbovita. Si tot asa, la orice comparatie ne curatam. Aeroporturile japoneze s-au inchis. In România, s-ar fi zgâltâit avioanele si in aer, in semn de solidaritate cu CFR-ul. Ei au câteva sute de morti si disparuti, la noi ar fi scapat câteva sute. Mureau si românasii din diaspora, prin empatie. Cladirile lor sunt solide si elastice, ale noastre fisurate si rigide. In urma unui asemenea dezastru, România nu si-ar reveni o mie de ani. In 2012, Japonia va fi ca noua. Hiroshima si Nagasaki confirma ce spun. Permiteti-mi sa si fantazez un pic. Daca la veceu s-ar elimina bani, japonezii ar scoate bancnote de 500 de euro, iar noi fise. Trebuie, totusi, sa-i batem si noi la ceva. Gata, am gasit. Fiindca exclusivitatile tin loc, in presa, de talent, vin cu declaratia in exclusivitate a unei babe. „I-a batut Dumnezeu, ca prea se jucau cu internetele alea! Pai de internete avem noi nevoie?”.