Acum nu stiu cui i-a venit ideea – ca sa nu zic care-i idiotul- ce i-a luat pe angajatii Ministerului de Interne drept niste cinefili inraiti. Care, de ceva vreme, se saluta intre ei doar cu „eu daca vreau sa fluier, fluier”!
Pentru ca altceva oricum nu au ce face, chiar daca sunt in misiune si in pericol de moarte. Cum statiile de emisie – receptie nu au mai ajuns la toata lumea, mii de membri ai unor intregi structuri au fost dotati cu … fluiere!
*La epolet!*
Ati tot vazut prin filme cum orice „gabor” de prin strainatate are pe piept, in stânga uniformei, statia de emisie cu care sa comunice in timp real cu ceilalti colegi. Ei bine, de putina vreme, angajatii Ministerului de Interne din România au primit si ei noile dotari. Numai ca, in loc de aparatura ultramoderna pe care o asteptau, cei de la logistica i-au inzestrat cu… fluiere. Din plastic. Si de culori tipatoare. Pe care ofiteri si gradati deopotriva si le leaga de epolet. Iar daca arde si au nevoie de intariri, sufla in ele pâna le sar caschetele din cap, sperând ca in jur sa nu fie prea mult zgomot care sa le „bruieze” comunicarea cu ceilalti.
*Cum ramâne cu antena?*
Acum habar nu am cât a costat o asemenea „minune” a tehnicii. Dar, pentru ca aroganta facuta bietilor angajati sa fie maxima, tot ei isi platesc si fluierele. Mai mult, nu putini dintre acestia, socati de umilinta indurata, au vrut sa-si cumpere pe banii lor – a câta oara?- niste statii normale. Bineinteles ca au sarit de fund in sus mai – marii STS-ului si cei de la „Doi s’un sfert” ca nu se poate, ca le incurca lor frecventele. Si altele nu le-au dat. Iar cum in ultimul timp au inceput sa se verifice tot mai des si nivelul radiatiilor, uite cum s-ar putea sa ramâna cadrele si fara sporul de antena! Ca daca tot au acum fluiere…