Definitia data de un american genial: „corectitudinea politica este incercarea de a apuca un rahat de partea curata”. Treaba asta (mare) ma duce cu gândul la politica româneasca. Rahatul Opozitiei este curat de la un capat la altul. Activistii pesedisti il contesta pe Basescu din pozitii de calugarite mirate, uitând ca ei, când rostogoleau zarurile guvernarii, au facut mai multe rahaturi penale decât zilele de post tinute de o maicuta octogenara. Puterea plimba cu frivolitate un rahat laic. Defileaza cu niste doamne (madam Turcan, madam Anastase) care ar trebui sa fie decorative, dar sunt influente. Na, ca am prejudecati! Pai unde-i corectitudinea mea politica? Mai rau e ca Basescu, fiul unor oameni din popor, se lasa tamâiat de odraslele kominternistilor. Rahatul de kominternist se poate recunoaste foarte usor. Potrivit acestor domni conceputi in turelele tancurilor sovietice, Hitler si Ceausescu au fost niste criminali. Pâna aici nimic rau, da-i naibii pe amândoi! Stalin, in schimb, era boboc. In realitate, Stalin a fost un nenorocit mai mare decât Hitler si Ceausescu, dar n-o sa auziti vreun plod de kominternist admitând asta.