Tomberonul umplut cu razbunari ieftine

Spune-mi din cine citezi, ca sa-ti spun cine esti! Asa functioneaza cultura româna si asta-i unul dintre motivele pentru care este un tomberon umplut cu razbunari ieftine. Daca vrei sa fii de partea buna, citezi din Liiceanu si Patapievici. Daca ai citat din Adrian Paunescu – si are mii de expresii antologabile, spre deosebire de smochinele confiate Liiceanu si Patapievici – esti ars, terminat, neglijat! Aceiasi Liiceanu si Patapievici (remarcati ca pe Plesu nu-l bag aici, fiindca asta are si ceva seva) au ajuns si etaloane de inteligenta. Zilnic, snobii si prostii – ce dezastru e când cele doua categorii se gasesc in acelasi individ! – ne violeaza cu formularea „acum s-o da si ala destept ca Liiceanu si Patapievici!”. Peste 50 de ani, daca studentii de la Litere sau Filosofie vor intreba cine au fost Liiceanu si Patapievici, li se va raspunde ca au reprezentat o moda.
Ca sa vedeti cum lucreaza „partea buna” din cultura româna, vin cu o mostra. Recent, am citit o cronica semnata de Dan C. Mihailescu la o carte postuma a poetului, folkistului si graficianului Augustin Fratila. Subtil, ludic, redutabil artificier de expresii plastice, Dan C. Mihailescu este unul dintre putinii critici literari capabili sa-si transforme articolul intr-un spectacol. Pacat ca-l macina intoleranta. Augustin Fratila a evocat lumea artistica a anilor ’80. Poetului Mircea Micu i-a dedicat vreo 20 de rânduri. Dan C. Mihailescu reia cu minutie enumerarea personajelor din carte, insa pe Mircea Micu il omite deliberat, fiindca nu era din gasca lui. Aminteste, in schimb, de optzecisti care apar doar cu numele.
Pot sa dau sute de asemenea exemple. La noi, criteriul estetic va pierde intotdeauna in fata afinitatilor si de aia imi permit sa accentuez ca, daca tratam literatura româna ca pe o institutie, atunci este cea mai antidemocratica institutie din România. Marturie sta „Istoria…” lui Manolescu. Daca m-as intâlni cu acest batrân revansard considerat un sigiliu in literatura româna, l-as toca numai cu citate din Eugen Barbu. Mi se rupe mie de ce le-a facut Barbu cârnatilor de scriitori. Pe hârtie, e de 846 de ori mai mare decât 98,4% dintre maimutoii laudati de Manolescu in hrisovul lui.