Nu exista individ mai borfas si mai fals decât VIP-ul. In emisiuni povesteste ca e atât de bun incât isi iubeste si dusmanii, ca are un singur defect („imi inchipui ca toti oamenii imi seamana si nu pot face rau nimanui”), ca tine post negru vinerea. Când se invârte intre amici, personajul cu pretinse inzestrari biblice isi revine. Si e asa cum l-a zidit ma-sa. Adica bârfitor, lacom si bestie. Un exemplu. Eram in masina cu un cunoscut chitarist la parul pubian, sa-i zicem X. Si mi-l descria pe Y, un tobosar surd, trecând de la calificative magulitoare, gen „jigodie”, la injuraturi de sfinti care acopereau catalogul ortodox de la A la Z. La un moment dat, celularul i-a intrerupt precara filipica. „Suntem de la tocsoul «Capra cu sarmaua in dos si trubadurii cu furculita dupa ea» si va anuntam ca il avem in studio pe Y”. X si-a dres vocea, mi-a facut cu ochiul, ca doar eram complici, mergeam pe aceeasi mâna, si a dat drumul morii de palavre. „Buna seara, stimatilor dumneavoastra invitati si mai ales lui Y, de care ma leaga o veche prietenie. Chiar daca am mai avut inerente conflicte, amplificate de presa, amândoi facem parte din marea familie a muzicii românesti”. Dupa ce a inchis, m-a intrebat: „Ţi-a placut aia cu inerentele conflicte? I-am tras-o frumos canaliei, nu-i asa?”. Da, i-ai dat sa zaca.