Dupa tragedia de la Uricani, m-as fi asteptat ca presa – deloc, dar deloc demagogica! – a Opozitiei sa-l recupereze pe Miron Cozma. Oamenii din Valea Jiului (vaduve, orfani, pensionari, dar si populatia activa) chiar au motive intemeiate sa-l regrete pe Miron Cozma. Pe vremea lui, in acel stat in stat se traia in bunastare si in mândrie. Cu ce pret pentru tara, nu prea are rost sa mai amintesc. Acel pret l-a platit România, teroarea interna ruinând orice credibilitate externa de la mineriadele din ’90 pâna la cea din ’99. Din 2000 incoace, pretul l-au suportat locuitorii din Valea Jiului. Cozma transformase niste oameni cu meserie grea in membri ai unei formatiuni paramilitare. Cu totii suntem suspiciosi când vine vorba de productivitatea economica din Valea Jiului, dar stim sigur ca armata lui Cozma era puternica. Daca ar fi dupa mine, as rezolva imediat problema minerilor. As lua, fara nicio remuscare, si ce a mai ramas din pensiile apevistilor si le-as da ortacilor, persoane care, spre deosebire de castraveti, au si muncit, au si riscat in vietile lor. Si au fost si mai demni. De pe traseul demnitatii scot, bineinteles, excursiile facute la Bucuresti, ca oaspeti ai lui Iliescu Ion.
Vad ca, de ceva timp, drama lui Vasile Roaita din TVR, electricianul care s-a aruncat de la balconul parlamentului inainte de Craciun, nu mai e folositoare Antenei 3, televiziunea PC – Poarta-n Casa. Atunci, reactivati-l, dom’le, pe Miron Cozma! Daca nu puteti s-o lungiti cu el pâna la Paste, macar va iese de-un Valentine’s Day la meserie, ca Miron iubeste tot ce prinde, de la miscarea sindicala la miscarea din bazin (plin, inca, de minereu!) a Marinelei Nitu.