In februarie 2009, presa româna vuia desertic, amplificând un incident construit in jurul lui Olaroiu de adversarii lui din lumea araba. Românul prolific in seceta ii cam deranja, era normal sa ajunga in dizgratie. La Bucuresti s-au scris sute de editoriale, dar Olaroiu a dezamorsat conflictul cu o pilda din intelepciunea arabeasca. Un Ovidiu Ioanitoaia al lor l-a chemat la emisiune. Dar invitatia suna a santaj sentimental, a cerseala de garantii – „m-au amenintat patronii ca ma dau afara, daca nu vii!”. S-a dus. Musulmanilor le place sa fie maguliti, au nevoie de dovezi ale respectului. Daca esti destept ca Olaroiu, reusesti sa-i cumperi tu pe ei. Fiti atenti cu ce povestioara, pe gustul lor, i-a facut praf! „Doi prieteni mergeau prin desert. La o rascruce, unul a zis «o luam la stânga», celalalt «la dreapta». Discutia a degenerat in cafteala, iar cel care a incasat-o a scris pe nisip «aici, prietenul meu m-a batut». Au mai mers beduinii ce-au mai mers si au dat de o oaza de apa. «Batutul» s-a grabit sa faca baie si era sa se inece, dar l-a scos prietenul lui. Dupa ce a scapat, a scris pe nisip «aici, prietenul meu mi-a salvat viata». Pentru mine, Cosmin Olaroiu, Al Hilal e scris in piatra!”. Discursul lui laic a avut profunzime ecumenica si le-a gâdilat corzile de vioara ale sufletelor. Va dati seama, nisipul si apa reprezinta imparatia fara amprente a vântului, dar Al Hilal, adica binele, era scris in piatra. Mi-am permis sa spun ca pilda profana a lui Olaroiu atinge ecumenismul deoarece un crestin, Sfântul Isisdor, a zis „raul sa-l scrii pe apa!”.