Din cauza vremurilor de restriste pe care le traverseaza cultura in România, cel mai indragit actor de comedie, Alexandru Arsinel, are in ochi tristetea unui tragedian. Dar privirea i se lumineaza când vine vorba despre cei trei nepoti ai sai.
Nu e o noutate ca directorul Teatrului „Tanase” cânta de te seaca la inima, dar putini stiu ca, de când a devenit bunic, Alexandru Arsinel a trecut la o noua etapa in muzica: a devenit compozitor! „Muze” i-au fost cei trei nepoti ai sai, Maria (5 ani), Tudor (4 ani) si mezinul Rares (2 ani), care au, acum, fiecare, cântecul lui. Bunicul a compus piesele pe versurile lui Aurel Storin. Iata cum suna refrenul melodiei lui Rares: „Ăl batrân care sunt eu,/Parca-si striga bucuria (…)/Poate nu s-a terminat,/Poate inca mai urmeaza…”. Asta inseamna ca Alexandru Arsinel isi mai doreste puzderie de „Arsinei” mici, dar mai târziu, dupa ce va trece criza: „Copiii mei o luasera pe un drum bun, Cristi cu actoria, Bogdan cu constructiile, dar acum mergem pe sârma, fiindca lucrurile nu sunt in regula, nu e un moment potrivit sa aduci copii pe lume…” Marele actor isi aminteste, cu lacrimi in ochi, cum, in timpul unui turneu in Spania, in foaierul teatrului din Valencia l-a asteptat, pentru a-i saruta mâna, o femeie care avea un bebelus in carucior: „Gestul ei, in care citeam o mare disperare, m-a marcat atât de puternic, incât n-am fost om câteva zile! Românii care muncesc in strainatate sunt la fel de crunt loviti de criza ca si cei de acasa, numai ca ei nu mai au unde sa plece… Iar acea românca privea deznadajduita spre viitorul copilului sau”.
GABRIELA HUREZEAN
