In perceptia publica, reporterul de razboi trebuie sa aiba vesta verzuie fara mâneci. Chitaristul — plete. Bunica — sacosa. La nivel de reprezentare, milionarul n-are pecete daca nu-i gras. In capcana asta au cazut si scriitori, si jurnalisti, oameni de la care te-ai fi asteptat sa se priceapa mai bine la tipologii, fizionomii, ambalaje. Uitati-va la Ţiriac, de pilda! Se tine cu mustata, dar nu-i lautar. Poftim, unde-l mai incadrati? Expresia peiorativa „milionar gras” am intâlnit-o in mii de texte, apartinând si clasicilor, si ziaricilor. Asta imi aduce aminte de vremurile de dupa revolutie, când toti pârlitii ziceau „ba, daca as gasi io un prost cu bani sa investeasca in ideile mele, mamaaa, ce avere as face!”. Adica ala s-a imbogatit fiind un tâmpit si i-ar fi de folos un lefter care sa-i inmulteasca paraii. La fel si cu „milionarul gras”. E asa de bou incât n-a auzit si el de colesterol, trigliceride, infarct sau atac cerebral! La asemenea informatii avem acces doar noi, cei destepti si nevoiasi! Saracii se dovedesc foarte inteligenti doar când le cauta defecte bogatilor si, eventual, ajung sa-i si compatimeasca. Vai, bietul milionar gras, cât e de nefericit ca nu poate si el sa se sature, ca noi, cu firimituri de invidie si himere la kilogram!