In iarna lui 1981, pe 2 decembrie (in memoria mea nu mai exista aceasta data, dar am verificat-o zilele trecute, cu niste ziare de arhiva, of course!), mergeam cu taica-meu la Bârlad, oras in care m-am nascut. Ţin minte ca lumea se mira, la stadion, ca aveam Dacie cu numar de Bucuresti… Eram in clasa a
VIII-a, dar mergeam de ceva ani la meciuri, iar campania nationalei pentru España ’82, esuata de câteva zile, imi era proaspata in suflet. Fusese dusa de o echipa formata pe scheletul Craiovei, cu Negrila, Stefanescu, Ţicleanu, Beldeanu, Balaci, Crisan si Camataru titulari in trupa lui Valentin Stanescu, nea Tinel fiind antrenorul Craiovei la titlul din 1980.
Dar nu despre Craiova e vorba aici si nici atunci n-a fost… Doar ca doi olteni, cum eram noi, in drum spre Bârlad, in inima Moldovei, am ajuns la… Tecuci. De ce? Iata de ce. Eram in 2 decembrie. In octombrie insa, pe 20, Mircea Lucescu, antrenor–jucator la Corvinul, fusese numit selectioner, iar pe 11 noiembrie România incheia grupa cu un 0-0 la Berna. Peste exact trei saptamâni, selectionerul venea la Tecuci, pentru un meci cu Victoria din localitate, din „16”-imile Cupei. Sceptic, tin minte ca i-am spus lui taica-meu ca nu cred ca il vom vedea pe Lucescu pe teren, doar era antrenorul nationalei!
L-am vazut, de la câtiva metri, pe o arena ticsita cu moldoveni rosii in obraji (ploua si era frig…), dar foarte aprigi! Si nu doar pe Lucescu, ci si pe Dumitrache! Capitanul care schimba fanionul României cu Bobby Charlton, pe Wembley, in ’69 sau la Guadalajara, la Cupa Mondiala, in ’70, cu acelasi Bobby ori cu Carlos Alberto, capitanul lui Pelé si al lui Jairzinho, centra acum la Tecuci pentru golurile lui Vaetus si Gabor, elevii sai din teren, dar si de la nationala…
Mopsu’, titular si el contra Tecuciului, marcase la Guadalajara, dar in miercurea aia nu l-a putut invinge pe unul… Calugaru, viitor portar al Galatiului! Mopsu’ avea 34 de ani, Lucescu, 36. Si ultimul, in urma cu 20 de zile ii condusese, de pe banca, la Berna, pe cei de la Dinamo, Moraru, Stanescu ori Augustin, pe elevii de la Corvinul, Gabor, Rednic, Andone si Klein ori pe cei alaturi de care altadata juca el sub tricolor: Bölöni, Mircea Sandu sau Balaci…
A fost pâna la urma 4-2 pentru Corvinul si a mai fost ultima oara când i-am vazut pe cei doi mari jucatori umar la umar. Vreo 5-6.000 de tecuceni i-au aplaudat in picioare si i-au urat bafta selectionerului, azi, dupa aproape 30 de ani, antrenor la Sahtior Donetk si cu fiul selectioner!
A fost o miercure frumoasa, cu frig, ploaie, cu Lucescu foarte tânar, cu Mopsu’ inca si mai tânar, dar care nu mai este, vai, printre noi, cu un tata care nu mai e nici el si cu fiu-su, atunci intr-a VIII-a, care azi se tine de povesti pe la ziare si tv…
P.S. M-am uitat, melancolic, pe niste colectii, cautând amanunte despre acel an. Craiova se batea cu Dinamo la titlu, iar Corvinul lui Lucescu era pe 3. Ei bine, cu trei zile inaintea meciului de la Tecuci, Corvinul o facea lidera pe Craiova, invingând pe Dinamo la Hunedoara, cu 2-1, Lucescu jucând impotriva altui „mexican” cu care impartise sute de meciuri in Stefan cel Mare, Cornel Dinu, iar Andone, Rednic, Klein surclasându-i pe Moraru, Augustin, Ţalnar sau Orac!