Grosan si Camataru, marii securisti ai neamului

Nu-l cunosc pe Ioan Grosan, dar, citindu-i articolele si cartea „Caravana cinematografica”, il cunosc, poate, mai bine decât l-as cunoaste personal. Daca România mai avea câteva mii de securisti ca Grosan, Securitatea ar fi fost o institutie casta ca zapada din Alpii elvetieni. Când Grosan era in armata, un tâmpit de unchi, sutit in Canada, ii trimitea publicatii legionare la unitate! Normal ca ticalosii l-au santajat cu exmatricularea din Facultatea de Filologie. In astfel de imprejurari, unul care nu turna sau dadea note evazive era intr-o situatie mai crunta decât menajatul ce facea obiectul urmaririi. Securitatea este monstruoasa si pentru ca stafia ei se arata mai daunatoare decât Securitatea insasi. Ma refer la Securitatea matura si rafinata, din anii ’70-’80. „Rafinata”?! Da, aia din fazele 2 si 3 e rafinata, dar numai in comparatie cu faza 1. In anii ’50-’60 (faza 1), Securitatea era maciucara, in anii ’70-’80 (faza 2) lucra mai subtil, te toca psihic, iar dupa revolutie (faza 3), Securitatea amesteca mortii, viii si nenascutii, bestiile si candizii. Victime ale comunismului care au suferit de enspe mii de ori mai mult decât Grosan ‑— Corneliu Coposu, de pilda — au fost acuzate de colaborare, iar tortionarii de atunci sunt colonei sau generali rezervisti si halesc pensii colosale. Bineinteles ca diversiunea prinde (cu adevarat prosti sunt cei care i-au crezut prosti pe securistii din fazele 2 si 3), mai ales la generatia Facebook, care s-a nascut din futaiul dintre Coca-Cola si MTV, asa ca te nimiceste imediat cu injuria „bai, securistule!”. Un alt delator al neamului a devenit fotbalistul Camataru. Când Marcel Raducanu a ramas in RFG, tot lotul — antrenori, masori, jucatori — a dat declaratii. Dupa ’89, oamenii au recunoscut, insa in dosar s-a pastrat doar ce a scris Camataru. Si ce sa fi sustinut Cami? Ca s-a intors in vestiar si Marcel era acolo, recitând poezii ceausiste scrise de tatal Romanitei Iovan?