Am citit ca domnul George Copos nu are portofel si e mândru ca a fost utecist. Asta cu mândria de utecist o inteleg. Eu n-am cum sa fiu mândru de uteceala mea, fiindca nu m-am lipit de nicio combinatie. Si pentru ca ninge ca-n poeme când scriu, sunt gata sa-l felicit si pentru ca n-are portofel. E precaut. Copos ar fi in stare sa-l arda si pe George. Sau George pe Copos, ca nu stiu care dintre ei e mai risipitor. Banuiesc ca George, utecistul. In consecinta, Copos nu vrea sa afle George ca ei sunt bogati. Desi s-a folosit de relatiile utecistului George, patronul Copos a si muncit pentru bani, asa ca nu accepta ca utecistul sa sparga agoniseala lor. Acum imi dau eu seama de ce nu se plâng niciodata angajatii-martiri ai lui Copos. Deoarece Copos a testat pe George cât poate sa indure un amploaiat. Am si solutia impacarii dintre Copos si George. Daca George ar vrea sa-l surprinda placut pe Copos, ar trebui sa se duca la PECO cu iahtul lui Copos si sa plateasca benzina cu fise din purcelusul-pusculita, ca sa vada lumea ca si el militeaza pentru disparitia portofelului.