„Hai sa falimentam OMV Petrom!”, bagând benzina de la concurenta, suna ca „hai sa falimentam Apa Nova!”, spalându-ne cu Evian, sampanie sau parfum. Bine ca nu falimentam si Distrigaz, mutându-ne la hotel. In materie de protest si de boicot, avem candoarea salutului voios de pionier. Daca eram elvetieni, puteam sa facem talente cu marile companii benzinoase. Dar elvetienii au trenuri peste tot, ajungi pe sine si la 4000 metri inaltime, si sub aeroport. Sa presupunem, totusi, ca boicotam OMV Petrom. Agip si Moll n-au rafinarii in România. Cumpara de la OMV Petrom si pun aditiv. Foarte consistent aditivul — un bidonas la o cisterna. Iar daca ramân in pana de combustibil, maresc pretul la pompa, platind cât le cere acelasi cuplu lacom numit OMV Petrom. Rompetrom si Lukoil au rafinarii, dar statiile lor sunt mai putine decât cele ale OMV Petrom, asa ca am ocoli pe banii nostri, ca sa luam de la astia. Si atunci, in ce consta insurgenta noastra? Suntem repetenti pâna si la „boicotul istoriei”, cum o ard filozofii. Atâta i-am boicotat pe strainachis, pâna i-am tradat pe toti. Iar ei nu s-au suparat. Râd de noi, fiindca stam la mâna lor. N-ar fi mai eficient ca, macar din când in când, sa ne boicotam si prostia, si elanurile de razboinici morti in cada?