Eroii din razboiul cu stiuletii

Respect Armata! Armata Regala, care a intregit România in Primul Razboi Mondial si a ajuns pâna in inima Rusiei, in al Doilea. Ii stimez si pe batrânii din Aviata si Marina militare. Eu am ce am cu vitejii castraveti decorati pentru merite deosebite pe frontul agriculturii socialiste. Caii Cavaleriei erau la CAP, infanteristii la cules porumbul, dar trebuie sa le suportam noi pensiile, ca au aparat hotarele. Ce hotare? Cum, ce hotare? Hotarele unitatii, sa nu sara gardul soldatii pe care isi exersau Napoleonii de prasila sadismul, refuzând sa le dea permisii. Ma enervez când vad ca sufera oameni in etate. Dar imi amintesc ce faceau vârstnicii astia când erau in putere. Terorizau baieti cu scoala, iar fostii mei colegi isi inghiteau râsul când capitanul Fracasse sau locotenentul cu par in nas scoteau din ei cretinitati memorabile, ca „o mâna criminala a spart chiuveta cu piciorul” sau „nu va mai parfumati ca niste curve, numai nevasta-mea mai face asa”! O sa ma intrebati daca eu m-am alaturat „bravei ostiri”. Bineinteles, am mai povestit! 12 ani mi-a luat ca s-o fentez. Prezentam cereri de amânare fanteziste, care se bateau cap in cap, la recrutarea din ianuarie eram rugbyst la Dinamo, in august aveam astm bronsic. Te saltau pâna la 35 de ani, iar un colonache m-a amenintat ca „te umflu la 34 de ani, 11 luni si 29 de zile!”. Si acum vreti sa-mi fie mila de eroul din razboiul cu marile recolte de cereale? Daca tot avem probleme cu pensiile, sa le marim pe ale ceapistilor, ca sunt mai putini decât generalii care au luptat pe frontul cu stiuleti, orz si ovaz.