Toamna lui 1993. Antrenata de Marian Bondrea, Universitatea Craiova, in calitate de detinatoare a Cupei României, vine, burdusita, de la Paris, unde pierduse in Cupa Cupelor cu 0-4 in fata lui PSG. E octombrie, la sfârsit si pe 3 noiembrie urmeaza returul, la Craiova. Fara prea mari sanse de a trece in turul III, dar speranta crapa ultima…
In asteptarea trupei lui Lama, Ginola, Le Guen, Rai, Guerin sau Bravo, oltenii au de bifat, repejor, un meci la Brasov, cu trupa antrenata de Paul Enache si condusa de Romeo Pascu. Meciul vine prea repede dupa macelul de la Paris, echipa e obosita, asa ca… Asa ca, pe surse, baietii lui Bondrea inteleg ca nu va fi foarte greu, totusi, sub Tâmpa, ci chiar exact ca Tâmpa, nimic in plus, nimic in minus…
Bun. Echipa condusa din teren de Silviu Lung (la ultimul sezon din cariera) si de pe banca de Bondrea intra linistita in cantonament, desi, cum spuneam, abia intoarsa de la Paris. Baietii, printre care Mogosanu, Papura, Bita, Calin, Olaru, Stânga, Vasc, Gane, Pigulea si Craioveanu, sunt linistiti. Costase ceva linistea asta a lor, dar merita!
Incepe meciul, faze spectaculoase, lumea in delir, stegarii lui Paul Enache preseaza, Lung e la post. Pauza. In vestiar, baietii comenteaza. „Dom’ne, dar ataca… Sigur… rezistam?!” „E OK, stati linistiti!”, li se spune la intrarea pe gazon. La iesire insa, in minutul 90, e 2-0 pentru Brasov si Silviu Lung o rupe la fuga, din poarta, spre tunelul vestiarelor. Dupa el, toata banca tehnica, intreaga echipa… „Cum 2-0? Cum adica 2-0?! Pai, 2-0?!!” „Unde esti, Romica?” Dar boss-ul gazdelor, nicaieri. Nervi, suparare, tepe, iar nervi… Cineva sopteste duios: „Pascu e in sauna! In vestiar la ei e o usa care da in sauna!” Gurile rele spun, dupa mai bine de 17 ani, ca, nevinovat, nea Romica dadea explicatii, dinauntrul saunei, oltenilor nervosi (din pricina infrângerii, desigur) si care incepusera sa se joace cu butonul de temperatura. Inauntru, nea Romica, la costum, rezista, spun peste ani sursele, pe care nu stim daca sa le credem. Sau nu. Sau da. Cert e ca, in ciuda costumului racoros al onorabilului domn Pascu, care i-a permis sa reziste (asa se zvonea!…) la temperaturi dintre cele mai inalte, Craiova n-a rezistat nici ea tensiunii si nici Parisului, care a invins-o ca si Brasovul, cu 2-0, si in Banie.
In schimb, dupa momentul dramatic de la usa saunei, de care oltenii se despartisera târziu in noapte si cu regrete, cu totii au asteptat primavara si returul cu Brasovul. Am fost atunci la meci, ca ziarist la cotidianul, intre timp disparut, „Ora”. Brasovul a venit fara conducere administrativa, doar jucatorii si antrenorul lor, Paul Enache, un barbat adevarat. Si au luat 6 (sase!). In sauna nu mai era nimeni.