Oltenia, eterna isterie

Fotbalul craiovean e un bolnav isteric care, in loc sa se trateze in pat, prefera sa faca spume pe tarabele din piata. Nu tipa de durere când vede seringa. Foloseste zbieretele pe post de injectie. E greu de precizat in ce roluri s-au autodistribuit Piturca si Mititelu, cine-i doctorul si cine-i bolnavul, dar figurantii stiu al naibii de bine sa dea valoare de argument derizoriului de iarmaroc. Piturca era singurul care putea sa ridice Craiova. Avea autoritate, pricepere, sprijinul publicului. Dar nici Piti, cât o fi el de oltean, n-are voie sa se creada Ceausescu din pozitia de angajat. Mititelu e vulnerabil la multe capitole, dar n-ai cum sa-i contesti dragostea pentru Universitatea si faptul ca „a luat bani de la gura copiilor lui pentru echipa”, cum le place sa spuna mârlanilor patetici din fotbal. La inceput, Mititelu a lasat totul de la el, iar acum exagereaza. Nu-i normal sa-i interzica lui Piturca sa intre in baza de antrenament, dar nici lui Piturca nu-i e permis sa profite de apetitul pentru zaiafet si de lipsa de ocupatie a multimii din aceasta zona si asa strabatuta de convulsii sociale. Ţinând cont de specificul local, ideal ar fi ca inflamatii chibiti sa-si retraga contributia vocala dintr-o afacere de pe urma careia nu le va iesi nici macar de o papornita cu praz, iar Mititelu si Piturca sa-si incheie socotelile repede. Ca pe cale decenta e imposibil. In Oltenia, ori plâng toti de emotie, ori scot cutitele. Si dupa ce ajung in ancheta, toarna cu exces de zel, varsa si ce nu s-a intâmplat.