Supermarketurile pun la cale tot felul de strategii pentru a scoate cât mai multi bani din buzunarele clientilor.
Nimic nu este lasat la voia intâmplarii. Nici exilarea produselor de stricta necesitate in colturi cât mai indepartate, nici aranjarea rafturilor intr-o ordine care sa oblige ochiul sa se opreasca asupra celor mai scumpe produse. In esenta, ideea dominanta este aceea de a-i determina pe clienti sa parcurga in lung si-n lat supermarketurile, stiut fiind ca la vederea multimii de marfuri lista scurta intocmita de acasa se va lungi obligatoriu. Cu lucruri inutile de multe ori.
Pentru a-si putea pune-n cos alimentele de baza (lactate, pâine, produse de carmangerie) clientii sunt obligati sa treaca pe lânga tot felul de rafturi pline ochi cu „ispite”. Tot pentru a facilita intâlnirea clientilor cu cât mai multe produse, marfurile de prima necesitate sunt impartite in raioane diferite.
Pentru a nu permite formarea unor „trasee fixe” urmate de cumparatorii fideli, raioanele sunt schimbate in permanenta.
Produsele cele mai scumpe sunt asezate, cu buna-stiinta, la nivelul ochiului cumparatorului, in timp ce marfurile mai ieftine sunt „dosite” pe rafturile cele mai de jos. Regula se respecta si in cazul copiilor, cele mai costisitoare jucarii fiind pozitionate in dreptul soldurilor parintilor, dar direct in raza vizuala a celor mici.
Manipularea cu ajutorul „pretului psihologic” este si ea intens folosita. Astfel, preturile rotunde (5 lei, 7 lei) lipsesc cu desavârsire, ele fiind inlocuite cu 4,9 si 6,9, de exemplu. Cifrele induc ideea (total falsa) unui chilipir in mintea cumparatorului.
Nici cu promotiile prezente la tot locul, lucrurile nu stau deloc mai bine. De multe ori achizitionarea a doua produse de acelasi tip (al doilea primit gratis) nu reprezinta decât o cheltuiala nejustificata, iar in al doilea rând trebuie verificat foarte bine daca nu cumva eticheta de „oferta” ascunde in realitate un pret mult mai mare decât achizitionarea separata a produselor in cauza.
