Desi Beatrice Rancea este un regizor de elita, iar Doru Rancea – un actor admirabil, cei doi nu sunt angajati ai vreunui teatru, nu au un venit stabil si, asa cum spune Beatrice, „câstigam atât cât muncim.” Ingrijirea celor 27 de câini presupune, in conditiile date, sacrificii uriase, pe care, insa, le fac cu draga inima. Deoarece lipsesc destul de mult de acasa, sotii Rancea au angajat doi oameni, cu carte de munca, pentru a avea grija de câini si pentru a le gati in fiecare zi 100 litri de supa de carne. „Când s-a aflat ca le dam supa de carne – spune Beatrice Rancea – ne-a urât tot satul… A fost destul de greu sa gasim doi oameni care sa fie cu adevarat iubitori de animale. Acum, 19 catei stau cu noi, in casa, pe canapele si fotolii, si ceilalti opt – in casuta din curte, unde locuieste barbatul care ii ingrijeste. Avem si noi, ca toata lumea, momente de criza financiara, dar singurul nostru stres este sa avem cu ce sa hranim cateii.” Fiecare locatar din „Casa cu câini” are povestea lui. Pe Lupita si puiul ei, Bojo, i-au gasit aruncati in câmp, pe un ger de minus 22oC. Sab era, si el, mai mult mort decât viu. Fusese batut cu atâta bestialitate, incât veterinarul a trebuit sa-i faca 32 de cusaturi. Ultimele cateluse adoptate de sotii Rancea, Piti si Doruta, zaceau strivite de masini pe soseaua ce duce spre Craiova, chiar de ziua lui Doru, 11 iulie. „Ne-am atasat foarte mult de cateii nostri, – spune Beatrice – când lipsim 2-3 zile de acasa, ni se face tare dor de ei… Sotul meu se gândeste sa puna la poarta o placuta, «Casa cu câini», pentru ca, atunci când noi nu vom mai fi, cei care vor locui aici, sa duca mai departe ceea ce am inceput noi.”
GABRIELA HUREZEAN