Povestile lui Mitran: Dudu, Gheata si tabloul

In iarna lui 1998, daca nu ma insel, am scris pentru „ProSport Magazin” o serie de editoriale si reportaje, intre care si cel pe care vreau sa-l amintesc aici. E vorba de intâlnirea cu Dudu Georgescu, atacantul cu cea mai buna lovitura de cap din istoria fotbalului nostru si, foarte probabil, si mondial.
Undeva in centrul select al orasului, o vila discreta si extrem de calda, ca de altfel si gazdele, domnul si doamna Georgescu. Fosta Gheata (dubla!) de Aur a Europei era acum un ochelarist elegant, dar doamna, pe cuvânt de onoare, impresiona. Blonda, deschisa, cuceritoare, i-a povestit reporterului care era viata si cariera sotului, ca sa zic asa, minut cu minut.
„Cu Gheata? Pai, dupa fiecare antrenament la Dinamo ramâneam cu Mircea pe teren sa…” „Taci, draga, ca n-a fost asa!” intervenea calin doamna Georgescu. „Eu cu Nelly Lucescu veneam, domnu’ Mitran, la fiecare meci si la fiecare antrenament. In timp ce altii, care se prezinta azi mari dinamovisti, fugeau la sprit, Dudu si Mircea ramâneau inca o ora, pe ploaie, pe noroi, pe arsita, cum era, dupa caz, si exersau in plus…”
Iar fosta Gheata de Aur confirma, intotdeauna, mândru de ce a facut, de ce bine isi aminteste consoarta de tot si toate si de sufletul ei de aur care, iata-l, inca se manifesta. Asa am aflat (si n-am putut scrie atunci, dar dupa 13 ani sper ca s-a prescris!) câta munca de lamurire a dus doamna cu generalii de la Interne (unde lucra si dumneaei) ca Dudu sa joace la echipa M.I., când trebuie si cum trebuie. Ce om de aur a fost, este si va fi, pentru eternitate, Mircea Lucescu („are, draga, macar sireturile de la fiecare Gheata!”) si, aproape previzibil, si Nelly, dar ce dimpotriva a fost, la toate si mai ales la Dudu, celalalt mare, colosal dinamovist, Cornel Dinu.
Un lucru nu mi-a confirmat doamna. Povestea care zice ca la un meci in Franta, cu nationala, dupa ce a reusit sa marcheze, Dudu s-ar fi dus spre Valentin Stanescu, in aplauzele stadionului si i-ar fi spus: „Nea Tinele, cum se zice, dom’ne, in franceza mersi, ca vreau sa le multumesc oamenilor!” N-a confirmat, dar parca nici eu n-am intrebat…
Apoi, seara lungindu-se, lânga un semineu splendid, am aflat de unde ruptura atât de mare si de nereparat cu Cornel Dinu. Prin 1984, zice doamna Georgescu, si Dudu confirma, fosta Gheata de Aur a ajuns la Gloria Buzau, alaturi de Marcu, Cramer si altii. Era echipa ministrului de Interne, „dobitocul” Postelnicu. Ei bine, zice doamna, tot atunci la Dinamo, in club, Cornel Dinu i-ar fi dat jos de pe peretele celebritatilor tabloul Ghetei de Aur (duble!). Si l-a pus pe al lui! Dar si Mircea Lucescu, când s-a intors, anul urmator, la Dinamo, l-a pus la loc si l-ar fi dat jos pe-al lui… in fine, nu mai conteaza!
Nu-i asa ca la Dinamo a fost, din toate timpurile, asa, frumos, ca azi?