Titlul nu-i iconoclast. E chiar jegos, daca-l pui in preajma Craciunului. Dar realitatea se dovedeste mai murdara decât acest calambur, nu foarte reusit, probabil. Azi e 22 decembrie. Cerul s-a deschis pentru nevinovatii impuscati atunci. Supravietuitorilor le-a ramas curul. Suntem liberi. Dar nu si independenti. Inainte eram constrânsi sa facem aia si aia. Acum avem toata libertatea de a ne salva prin compromisuri. Capitalismul inseamna afirmare individuala. Acest „fiecare pentru el” s-a transformat, insa, in salbatica inlaturare a celuilalt. Nu-i prima si nici ultima data când scriu ca o droaie de compatrioti gândesc astfel: „ala care are mai multi bani ca mine e hot, iar ala care are mai putini e fraier”. Dar despre ce bani vorbesc eu? Cine a produs dupa revolutie? Golanii si securistii. Este mistuitor sa recunosc ca turnatorii de dinainte de ’89 erau oameni mai decenti decât handicapatii anonimi care injura azi pe net. Delatorii de pe vremuri aveau ofiteri de legatura, adrese, teama si — unii dintre ei — remuscari, fiindca fusesera santajati ca sa scuipe. Stropitorile de pe net vomita cu placere spuma imputita a neantului.
Mai grav e ca despre sacrificatii din ’89 vor tine, azi, teorii revolutionarii cu patalama. Lânga cruci se vor afisa eroii cu diplome.