„Locul trei la Europenele de handbal feminin este unul destul de bun”, considera Cornel Otelea. Generalul avansat pe criterii sportive minimalizeaza performanta pentru ca are niste rafuieli cu Gatu. Acest loc 3 este foarte bun, nu bun, in raport cu ceea ce reprezentam noi. Fetele chiar merita stima si aplauze. Il prefer, insa, pe Otelea, cu malitiile lui cu tot, domnilor din presa, care s-au intrecut in osanale dupa ce, pe parcursul meciurilor, injurau ca pe schela când jucatoarele noastre ratau câte un „7 metri” sau pierdeau mingea. Stiam ca, la noi, drumul de la „fa, tâmpito!” la „sarut mâna!” e foarte scurt. Dar de aici pâna la a amesteca sacrul si posteritatea intr-un joc sportiv e autostrada lunga si cu adevarat suspendata. Antrenorul Radu Voina a devenit „Maria Sa Radu Voina”. Sigur ca da, il paste canonizarea! „Talida Tolnai a fost Dumnezeul românilor in aceasta saptamâna!”. Normal, batrânele care au tinut post s-au rugat la icoana Talidei. Aceeasi Talida Tolnai „e nemuritoare”. Corect, ea si Michelangelo! Iar „generatia de aur a luat bronzul” le depaseste pe toate! Românul s-a nascut alchimist si manânca mititei cu Paracelsus, in Obor. Avem nemuritori si Dumnezei in trening. De pe locul 3 devenim „eroi ai mileniului”, ca nu ne mai incurcam cu secolele. In realitate, n-am facut decât sa desfiintam expresia legata de prostul fudul. Prostul fudul de ieri e idiotul la superlativ de azi.