AcasăOldCum ne-am petrecut necalificarea Stelei

Cum ne-am petrecut necalificarea Stelei

Napoli e un oras al contrastelor. Aveam s-o descoperim destul de repede, venind cu trenul dinspre Roma Termini. Plaza Garibaldi, unde e “Stazione Centrale”, e un fel de Lipscani ceva mai larg, cu chinezarii, ochelari de soare intinsi pe cearceafuri, chiloti si portofele la vânzare, negrii inghetând de frig si un McDonald‘s generos la preturi, cu oferte de hamburgeri la 0,5 euro. La doar sase statii de autobuz e golful, cu hoteluri si restaurante de cinci stele, acolo unde a stat si delegatia Stelei, dar si cu diguri ca la Mamaia, pe care nu se plimba, insa, nimeni, probabil din cauza celui mai mare val polar care a lovit provincia Campania in ultimii 15 ani.

Ca sa ajungi sa vezi marea, trebuie totusi sa eviti autobuzul si s-o iei pe jos. Traficul e blocat. Nu din cauza vreunui accident, ci pentru ca aici sunt mai multe masini (aproape toate lovite) decât bucati de borduri. Nu exista semafoare, iar daca dai de vreunul, constati ca nu se respecta nicio culoare. Un carabinier manânca un sandvis pe trotuar si pare mai atras de o tânara decât de ambuteiajul care a paralizat câteva artere importante. Cei mai câstigati sunt cei cu scuterele, care se preling printre masini ca niste furnici.

*Tonul la injuraturi in româneste*

Drumul spre stadion se face cu metroul, asa ca nu trebuie sa spunem nimic in româna. Isteria presei din tara, care sustine ca aici te impusca napoletanii direct de pe scutere sau ca te ataca in metrou, punându-ti briceagul la gât, ne trece ca un fulger prin cap. Nu zicem nimic, asa e conventia, dar ultrasii napoletani, cu fulare cu chipul marelui Diego Maradona la gât, ne zâmbesc complice, semn ca ne-au recunoscut. „3-0, doppietta Cavani!“, ne striga un tip grizonat, care pare trecut de 40 de ani. Ne mutam undeva in spatele vagonului pentru a fi mai putin expusi. Dar nu e chip! Câtiva pusti studiaza pe o hârtie injuraturi in româneste, probabil printate de pe un site. „Sugi p**a, Steaua!“. Ii auzim cum repeta unul dupa celalalt si ne crucim. Nu sunt români, ci italieni, pregatiti sa ne dea o lectie de limba româna la care Gigi Becali ar râde sacadat, iar CNA ar inchide cu lanturi orice televiziune.

*Golul lui Cavani vine cu desertul*

“San Paolo” pare un OZN aterizat in gunoaiele orasului Napoli, fiindca groapa noastra de la Glina aduce cu un etaj de mall pe lânga ceea ce vedem pe strazile adiacente arenei. La intrarea pe stadion, fiecare fan primeste câte o caciula cu insemnele gruparii. Masa presei aduce cumva cu cea din Giulesti, aveam sa descoperim târziu de ce. Avem, totusi, Internet. Trei suporteri ai echipei lui Mazzarri ne ameninta – ca si cum noi am fi Steaua – ca ne vor bate cu 1-0. Zâmbim. Ultimele minute sunt de foc, cu 50.000 de oameni care dau in clocot in asteptarea unui gol. Golul de aur. Napoletanii de dincolo de masa presei se enerveaza si ne servesc primele feluri de mâncare: ne arata pumnii, apoi degetele mijlocii si, in minutele de prelungire, chiar ne ameninta ca ne vor taia gâturile. Golul lui Cavani vine cu desertul. Pe arena rapidista, câtiva scuipati ar fi facut parte din meniu, dar aici ne-am trezit cu o ploaie torentiala, in rafale.

*Un Lacatus livid si un MM Stoica ingenuncheat*

Stewarzii nu au chef de noi, se imbratiseaza, jubileaza sau râd. Noi ne retragem pe scari, ultima imagine fiind un Lacatus livid si un MM Stoica ingenuncheat lânga banca noastra tehnica.
Coborând treptele, ne vine in minte motto-ul de pe site-ul lui MM: „Meglio morire in piedi que vivere una vita in ginnochio“. Apoi vacarmul din tribune si drumul spre hotel in metrou, fara niciun fel de incident, dar cu fularul lui Napoli la gât.
A fost atât de frig, un grad sub minus, ca sustinatorii napoletani n-au mai ramas pe strazi sa celebreze calificarea, ci au intrat in case, la caldura.

Flavius Dobrescu, Napoli

author avatar
Ziarul National
Aceasta sectiune stabileste termenii legali si conditiile in care puteti utiliza site-ul
43 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger