In urma cu 11 ani si 10 luni, am fost, impreuna cu fotbalistii echipei Dinamo, pe San Paolo. Napoli juca in B, Maradona fusese retinut la Roma, pentru probleme cu fiscul. Acest articol a aparut in „National”, pe 11 februarie 1999. Il reproduc pentru atmosfera, cu modificari neesentiale, inainte cu doua zile ca Steaua sa joace acolo.
„Duminica a fost Napoli-Pescara. De la intrarea in oras pâna pe San Paolo faci vreo ora. In mahalale, daca nu esti atent, te poti trezi «tamâiat» de o galeata cu urina, ca napoletanii stau prost la capitolul canalizare. Carabinierii ocupa mijlocul intersectiilor si nu-i baga nimeni in seama. Trebuie sa fii atent când se pune culoarea verde a semaforului, ca trec smecherii pe rosu. Se depaseste suplu, fara semnalizare. E un oras care traieste in eruptia desfrânarii continue. Majoritatea masinilor sunt busite. Câte trei-patru tineri inghesuiti pe banchetele din spate. Ţipa. Se pocnesc intre ei. Se impaca. Impart aceeasi tigara dubioasa, fara filtru. Imprejurarile stadionului apartin contrabandistilor. Bisnitaresc geci de piele si celulare. Lamele surielor stralucesc. Printre speculanti, vâjâie scutere. In fata pravaliilor, femei corpolente, batrâne, imbracate in negru si galagioase ca niste bocitoare. Ajungem pe San Paolo. Ziaristii trag dupa ei si câte doi-trei prieteni, in contul legitimatiei. «Bomboniera» lui Maradona. «Un dribling de 60 de miliarde!» — inca exista lira italiana, n.m. — titreaza «Corriere della Serra». Diego agita gurile tuturor. Numele lui boteaza ecoul tribunelor. Sefii bandelor napoletane ar vrea sa-l rapeasca, sa-l tina aici si sa-l venereze. Ultrasii lipsesc. In semn de protest fata de jocul penibil al echipei. In sectorul lor au lasat o pancarta masiva, care le explica gestul. «NOI ULTRAS AVEVAMO RAGIONE: CACCIAMO VIA LADRI E PAPPONI». Adica, noi, ultrasii, avem dreptate, gonim hotii si pestii! Napoli nu construieste nimic, merge numai pe intâmplare. «N-au trei pase legate, parca-i flipper, nu fotbal», spune Dinu. In fata noastra, doi pusti. Unul dintre ei zice ceva nasol despre Diego. Celalalt sare. Se inghiontesc vreo 5 minute. Dupa aia redevin cei mai buni prieteni. Napoli câstiga cu 2-0. Un ziarist din garda veche, care se stie cu Dinu, il abordeaza: «v-a placut? 2-0, bun!». «2-0, 2-0, dar Napoli nu joaca nimic!», raspunde Dinu. Plecam. Valuri de bruneti inunda strada. Motocicletele se imprastie ca niste fluturi scapati dintr-o punga”.