„E o colectie conceptuala, arhitecturala, care transmite sentimente si romantism”. Hai ca nu va prindeti cine a spus asta! Frunzetti despre o expozitie a lui Brâncusi? Petru Comarnescu despre vreun „zugrav de subtire”? Nttt, sunteti departe! Astfel si-a caracterizat „opera” sosonarul Mihai Albu. Dupa Nichita Stanescu (in poezia cu sarutul sub talpa) si specialistii in acupunctura, doar pingelica Mihai Albu a mai gasit si altceva, in afara de jeg, intre calcâie si destele de la pisere. Dar sa nu-l minimalizam pe acest Al Bundy aflat la prima generatie incaltata. S-ar putea sa aiba si viitor politic, ca asa a inceput si Ceausescu. Numai ca nea Nicu n-avea creier cu platfus, fata de ciorap care se infige in pereti si nici tupeu sa se autointituleze „creator”. Stiti ce a creat creatorul Albu? Picioroangele! Sa nu credeti ca mascaricii din târgurile medievale se cocotau pe betele alea fara aprobarea lui Albu. La lansarea colectiei „conceptuale, arhitecturale”, regele turloaielor cu glezne groase si bataturi a lovit snobimea cu niste zgârie-nori ai galosilor. De streasina galosilor cu tocuri de 37 cm a atârnat niste panerase cu delicate flori de plastic. Pardon, am vrut sa zic niste papornite pline vârf cu gogosari. Gata, ma opresc, basta cu cruzimea! Pâna la urma, are voie si Albu sa caute „romantism si sentimente” acolo unde scobeste pedichiurista, din moment ce Botezatu s-a laudat ca a aparut intr-un catalog care e „o Biblie a modei”. Biblia si moda se potrivesc ca liliacul (floarea, nu Batman) cu pârtul.