Când comunistii sarbatoreau Ziua Nationala pe 23 august, Ceausescu aducea recitatori cu japca. Ieri,m-am convins ca nu era nevoie. Odangiii vin singuri, lucreaza ca ecologistii, pe baza de voluntariat. Atâtia zurgalai ca pe 1 decembrie 2010 n-am auzit nici la „Cântarea României”. Pe toate posturile de televizie se abuza eseistic de România dupa aceeasi reteta. Gargaragiii care nu mestecau cliseul despre „România reala” molfaiau carameaua „fiecare cu România lui, avem 23 de milioane de Românii”. Câta originalitate! In consecinta, a iesit o sueta proasta, de cafea cu rahat, de Ada-Kaleh inainte s-o scufunde comunistii. Mi-ar fi placut ca povestitorilor de gura sobei umpluta cu rumegus sa li se adreseze o intrebare simpla: cine a fost prim-ministru in 1918? Cred ca n-ar fi stiut sa raspunda nici macar activistii PNL. Ţara lui Ion I.C. Bratianu avea in spate un popor. Chiar se putea vorbi despre patriotism. Azi, mândria de a fi român a fost inlocuita de regretul de a fi român, iar patriotismul s-a transformat in patrioteala de crapelnita, de halimos, de mocangeala, de ciolan cu fasole la farfurie de plastic.