Adriana Schiopu, sotia regretatului Dem Radulescu, spune ca „sângele apa nu se face” si, intr-o ordine fireasca a lucrurilor, fiica lor, Irina, le duce mai departe vocatia.
In cabina lor de la Teatrul Mic, Adriana Schiopu pastra, inca, emotia serii precedente, când Dan Puric a inchinat spectacolul „Don Quijote” de la National profesorului sau, Dem Radulescu. Adriana si Irina mostenesc gloria marelui actor. „Noi, familia, avem datoria sa-i protejam imaginea, de aceea am si inregistrat la OSIM marca Dem Radulescu. Fiecare coltisor al casei noastre imi aminteste de el – marturiseste Adriana Schiopu – dar cea mai pretioasa mostenire pe care mi-a lasat-o sotul meu este Irina. Sunt foarte bogata!” La vârsta de 3 ani, Irina a inceput sa studieze franceza, engleza, japoneza, pianul. A copilarit in culisele teatrului si isi aminteste cum orna bradul de Craciun impreuna cu tatal sau. Când el a fost nevoit sa plece in turneu, au impodobit bradul de Mos Nicolae. Irina a debutat la Teatrul Mic, in rolul principal feminin, Miranda, din spectacolul „Furtuna”, montat de Catalina Buzoianu, acelasi regizor care a girat si debutul mamei sale. A pasit pe scena fara sa fie complexata de faima uriasa a tatalui sau, spre deosebire de alti urmasi ai unor monstri sacri, pe care frustrarea i-a impins spre droguri si alcool: „Eu nu am frustrari, apasari sau complexe. Cel mai natural lucru este sa fii mândru de ceea ce fac parintii tai. Amintirea tatalui meu e un motor care ma duce inainte, – spune Irina – regret doar ca tata n-a fost lânga mine, la premiera”. In schimb, Olga Tudorache i-a scris, atunci, câteva rânduri emotionante: „Tatal tau o sa te vegheze si o sa te admire din arlechin, asa cum a vegheat-o si a admirat-o pe mama ta.”
GABRIELA HUREZEAN
