Scrie-ne si tu povestea ta si trimite-o pe adresa redactiei: Ziarul „National”, Piata Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucuresti sau pe email: redactia@national.ro
*Invata intr-un frig teribil*
Ma numesc Doinita Mihai, si sunt profesor de matematica la Grupul Scolar Industrial „Nicolae Iorga” din orasul Negresti, judetul Vaslui.
Suntem in cea mai ingrata si dificila situatie in care poate fi o scoala din România si poate din lume! Din rea vointa, din neputinta sau pur si simplu din nepasare, autoritatile locale si forurile superioare nu ne-au finantat cum trebuie, iar acum am ajuns in situatia de a avea 700.000 lei datorii care cresc vertiginos din cauza penalitatilor. Datoriile s-au adunat de la furnizorii de combustibil, apa si energie electrica. Elevii nostri stau intr-un frig cumplit, inclusiv cei din internat. De doua luni, am fost numita director al acestei unitati scolare si ma simt cumplit de umilita, desconsiderata si neputincioasa in fata nepasarii celor care raspund de destinele scolii românesti. Toate demersurile mele au fost trimise inapoi la primarie, iar primarul are mereu acelasi raspuns: nu sunt bani. Sentimentul de neputinta nu ma mai paraseste! Va rog din tot sufletul, ajutati-ne!
*“Murim de foame!”*
Ma numesc Georgeta Ene, am 67 de ani si sunt din Galati. Am o pensie de numai patru milioane de lei si traiesc singura intr-o garsoniera confort doi.
Ce vreau sa va spun e ca am constatat niste lucruri foarte grave, care spun multe despre societatea in care traim. Eu cred ca tara noastra, România, e pe moarte. Eu având o pensie mica, am cumparat dintotdeauna putine lucruri. Mai mult mâncare, care si pe aia o iau cu târâita. O suta de grame de parizer, un ou-doua, o pâine pentru trei zile, câte doi-trei cartofi. Pâna acum, când mergeam in piata, eram eu si câteva alte persoane care cumparau ca “milogii”, cum ne spuneau vânzatorii.
Acum sunt sute de galateni care cumpara ca mine, la mica milogeala. Sunt tineri de 20-30 de ani, care au ajuns sa cumpere câte o suta de grame de zahar sau faina. Deunazi, era o mamica cu fetita ei de 3-4 ani care a cerut sa-i cântareasca vânzatoarea O BOMBOANĂ. Asta vreau sa va intreb: mai are grija cineva de tara asta?
*Ne prostesc pe fata*
Buna ziua. Ma numesc Tudor Marian si locuiesc in Bucuresti. Ce as vrea sa va semnalez. De vreo doi ani am observat un lucru cât se poate de ciudat, mai ales in ultimul an.
Am tot citit prin presa sau am vazut la televizor declaratiile unor minstri sau directori de regii cum ca pretul gazului metan nu se va mari, ca sa nu aiba populatia un motiv de suferinta in plus. Dar ce am observat eu.
Am o centrala de apartament veche de câtiva ani. Vara nu o folosesc decât pentru apa calda. Si am acelasi program de câtiva ani. Un dus de zece minute dimineata si, pentru ca sunt singur, spal vasele de vreo trei ori pe saptamâna. Ori, daca acum câtiva ani plateam maxim 100.000 de lei pe timp de vara, acum doi ani am inceput sa platesc dublu. Si, spuneau domnii la tv ca gazele s-au scumpit doar cu vreo 10 procente. Ori eu am observat ca s-au scumpit cu 100%. Cât am platit vara asta pe apa calda. Cam 400.000 de lei. Adica dublu fata de acum doi ani. Iar domnii spun ca gazele nu s-au scumpit! Stau sa ma intreb: ce o sa ne facem când vine frigul. Cât o sa-mi vina factura când dau drumul la calorifere? 10 milioane? 15? Ce mai! Ne prostesc pe fata ca nu s-au scumpit gazele!
