Conform statisticilor oficiale, aproape 12.000 de detinuti sunt eliberati in fiecare an din unitatile Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Basca alte câteva mii care scapa, fie si provizoriu, din aresturile preventive ale Politiei. Oricum, cel putin 1.000 de puscariasi sunt livrati in fiecare luna societatii românesti.
Care, bineinteles ca nu ofera nicio solutie alternativa de reintegrare. Pentru cei care au fost la prima pedeapsa, familia poate reprezenta un refugiu. Dar pentru cei peste 6.000 de recidivisti eliberati anual se pune doar problema duratei” vacantei” petrecute afara.
*O bucata consilier pe judet*
De bine, de rau, dupa gratii se mai misca lucrurile. Nu creste doar numarul celor facuti „fetite” sau a „prospaturilor” deveniti dependenti, dar si cel al programelor care incearca sa ofere o alternativa zecilor de mii de detinuti care umplu pâna la refuz penitenciarele patriei. Dar, dupa ce ies „de la suferinta”, fostii – si in prea multe cazuri viitorii – puscariasi nu au nicio sansa de reintegrare. Statul este depasit de mult de situatie, chiar daca a luat fiinta si la noi institutia probatiunii. Numai ca, sub auspiciile Ministerului Justitiei, nu exista decât un numar insuficient de specialisti care sa-i coordoneze pe „pârnaiasi” in gasirea unui loc de munca acceptabil. Practic, doar una bucata consilier pe judet!
*Nici un loc la privati*
Ce-i drept, mai sunt si niscai cazuri fericite. Dar rata detinutilor care isi gasesc in primele luni de la eliberare un serviciu este de sub 5%! Doar la stat, implicate in unele programe sociale. In schimb, privatii nici nu vor sa auda sa angajeze vreun puscarias, mai ales ca facilitatile fiscale oferite sunt egale cu zero. Asa ca, trag un semnal de alarma sociologii din penitenciare, „rezista câteva luni, pe urma cedeaza avansurilor fostului anturaj si ajung sa se intoarca la noi”. Sefii politiei recunosc si ei ca recidivistii le dau cele mai mari batai de ”cascheta”.
Toni Matei
