Paunescu si dictatura netalentatilor

Un vers de-al lui suna „astazi, idiotii au arme!”. Da, au! Si scriu! Si fac scoala, pentru ca internetul si televiziile sunt catedrele unde cârnatii dau note in catalog. Fasolea macerata in pântecaraia computerului iti rupe nasul astfel: „Cenaclul Flacara a fost un fenomen comunist!”. Prostoboilor, Cenaclul Flacara a fost un vis american trait si adaptat aici! Paunescu a avut, la inceputul anilor ’70, o bursa in SUA. De-acolo a venit cu primul interviu luat lui Mircea Eliade sub comunisti si tot de acolo a importat fenomenul hippie. Paunescu facea tocsou cu inimile stadioanelor. Miasmele netului exala si asa. „Paunescu l-a pupat in cur pe Ceausescu!”. Daca poti sa ai blog si fara sa fii oligofren, de ce un mare artist n-ar putea umaniza un tiran? Când Paunescu patrundea intr-o incapere, se facea gol de la Bârca la Viena. Si tocmai asta ii doare pe propagandistii de debara ai capitalismului, pe odangiii pedelisti stipendiati de ICR-ul lui Patapievici. Când mor oameni importanti, supravietuitorii marunti pun intrebari tâmpite. „Si noi cu cine ramânem?”. Eh, cum cu cine?”. Cu optzecistii care il injurau pe Paunescu in numele generatiei lor, ca pe cont propriu ei sunt substantive comune. S-au mutat din camara literaturii in sufrageria presei de azi si se pretind suflu proaspat. Bat toti spre 60 de ani, dar sunt ofiliti dinainte de a-i ataca matreata pubiana. Estimp, Fanus Neagu nu mai scrie in gazete, iar D.R. Popescu nu se arata la fata de la revolutie incoace. Traiasca libertatea, mai ales când culmineaza cu dictatura netalentatilor!