Ma bucur ca n-a cazut guvernul, desi nu-l halesc pe harnicutul Boc. Dar il prefer oricând unor gargaragii lefteri de solutii ca pesedistii si Crin Antonescu. Si daca tot a ramas guvernul, sa bubuim guvernul! Doar intr-o tara apocaliptica putea ajunge ministru al Apararii un reusit ca Oprea, baiatul ala prevazut cu barbie colturoasa, continuata cu o gusa cât marmita din care se strica la burti pifanii. Când era prefect, pe usa apartamentului sau de bloc nu scria, ca la dumneavoastra, M. Popescu sau G. Ionescu. Copilul de manutanta, care a terminat ’jde mii de facultati fara sa dea treapta intâi, isi trecuse pe dreptunghiul de pefele titlurile dobândite in capitalismul instalat ca sa se scoata descurcaretii onctuosi ca el. Ia aminte, Nicolae Iorga! Chelnerul racanilor e absolvent al colegiului de aparare impotriva ozeneurilor, maresal care n-a tras nici cu prastia, conferentiar universitar la spalat bocancii si tot asa, pâna se ingâna usa cu presul. Si fiindca patrimoniul cultural se transmite prin casatorie, sotia dânsului – de origine agricola, va dati seama! – se arata exclusivista la coafor. Un domn rasat, si de data asta chiar nu glumesc, mi-a povestit o intâmplare cu Oprea, petrecuta pe vremea când Adrian Nastase era prim-ministru. Prietenul meu, fost consilier al lui Bombo, sueta cu premierul, in biroul acestuia, când l-a sunat nevasta. „Dragule, mi-a zis Nuti, coafeza, ca trebuie sa ne grabim, pentru ca la ora 2 vine Regina Maria, aaaa, pardon, coana Oprea si a cerut sa nu fie nimeni in salon!”. La care sarcasticul meu amic a replicat: „nu pleci nici moarta! Mai faci o cosmetica, o manichiura, dar stai acolo!”. Dupa ce a inchis telefonul, l-a intrebat pe Nastase: „acum intelegi, Adriane, de ce ne uraste lumea?”.