Afte-n gura, dreptate!

Titlul l-am mai folosit ca acoperis al unui articol despre trosbal si l-a luat vântul. Il recuperez si-l dedic sfintilor Gheorghe din presa, care se izmenesc la televizor ca i-ar fi infruntat pe Vântu, Baiazid si Jackie Chan, cei mai tari din Salajan. Afteeee-n gura, dreptate, ca geme tara asta de arhangheli de lupanar! De-aia uraste lumea ziaricii. Fiindca sunt niste scârbe ipocrite. Independenta lor editoriala e o cocina in care nu prea reusesc sa-si tavaleasca si patronii, dar ce-ar mai vrea, oh, ce le-ar mai placea! Sa va zic doua povesti. Am colaborat, pâna de curând, la un ziar din nordul tarii. Proprietar — o persoana de calitate, care ma platea nu bine, ci excelent. Am fost cu el la restaurant, m-am prins ce prieteni si ce afiliere politica are. Jur ca tiganii ca nu mi-a cerut niciodata nimic! Dar am evitat nisipurile miscatoare, pentru ca sunt civilizat si nu ma manânca deontologia in cur pe banii altora. A doua istorioara mi-a spus-o un politician important. Stiti cum sunt astia. Javre. Ca ziaricii. Pe când era in Opozitie, a vizitat principalul cotidian care bubuia Puterea. In timp ce se plimba, prin hala cât un grajd, la bratuleta cu patronul, a inceput sa faca pe baiatul bun. „Vaaai, ce copii curati si talentati, iar tu, monser, ii tii in conditiile astea mizere!”. La care patronachis a raspuns genial: „ba, astia sunt mai bagabonti chiar si decât tine! Indiferent ce le-as oferi, dupa ce vor pleca de aici, si schimba vreo sapte ziare pe an, pe cine crezi ca vor injura mai intâi? Pe mine!”.