E la moda o sintagma idioata – agenda publica. Atunci când o scapa cu emfaza la televizii, deontologii zevzeci au senzatia ca devin destepti si importanti. Pe prima pagina a agendei publice din aceasta saptamâna se amesteca omagiile dedicate sifonariei de stat, ca asta reprezinta stenogramele, cu interviurile acordate de fosta soacra a lui Ilie Nastase. Daca in ecuatie nu intra numele lui Nastase, coana mare ramânea la ea, la muraturi. Dar verisoara de gradul trei a matusii lui Bote chiar n-o avea nimic de spus despre relatia Biancai cu Cristea? De-abia in rândurile de subsol ale agendei publice se pomeneste ca ucigasul infirmierei din România a iesit râzând din arestul la domiciliu si a fost aplaudat de alte scursuri ale Colosseumului. Asadar, italienii care mierlesc români devin eroi, iar aceasta realitate apare pe agenda noastra publica la „si altele”. Normal ca vina ne apartine. Si nu de acum. Inca din anii ’70, când primeam cu ospitalitate, la Mamaia, câte patru-cinci broscari jegosi, inghesuiti in Fiaturi rapciugoase, rupte din filmele neorealismului italian. Aveau pe ei doar slipurile si camasile inflorate. Ca bagaj, un geamantan cu ciorapi de dama. Cu geamantanul ala babardeau toata productia de prospaturi locale. Fiicele femeilor tavalite pe vremea lui Ceausescu si-au scos pasapoarte si sunt omorâte azi in Italia. Subiectul e anost pentru agenda noastra publica, incarcata cu indiscretiile de cearceaf ale Adelinei si cu urzelile telefonice ale deontologilor flasnetari.