Parca un aghiotant al Regelui Carol I a zis „la voi, la români, prea mult bida ma-tii”. Ţâsnind din gura unui neamt, „bida ma-tii” se duce direct pe raftul cu expresii memorabile. Ne raportam la ea si ne hlizim pe seama naturii noastre orientale. Mai rau e ca si turcii ne iau la pret de seminte, pe motiv de „bida ma-tii”. Faza s-a intâmplat ieri dimineata, la autogara Filaret. Stiti cum e pe acolo. Zona industriala. Faianta, piese de camioane, saormarii. Aveam intâlnire cu un prieten care face comert cu bujii. A venit cu un tirist osmanlâu si mustacios. Lânga noi, câtiva incarcatori-descarcatori se complimentau. „Baga-mi-as, sa-ti dreg, sa-ti dau!”. Nu retin exact ce intentiona sa-i dea. Mi se pare ca un salam de Sibiu cu cap de motan. Bineinteles ca doamna „Bida ma-tii” nu lipsea. Era chiar solista. Dupa ce a ascultat vreo 10 minute, soferul turc a simtit cum se dezvolta in el vocatia de profesor si de filozof. „La Istanbul, daca-ti zice unul «bida ma-tii!», ii iei gâtul. Voi o folositi in loc de buna ziua!”. N-avea dreptate, sigur ca nu! Noi sarim de la volan, bagam si suntem bagati, pe urma ne urcam inapoi in masina si plecam mai departe.