Frizeria e un loc in care se desavirseste folclorul. Cind ai ce tunde doar pe laterale si pe derdelusul cefei, ca mine, recuperezi prin conversatie, ca sa-si merite si Nae Girimea bacsisul. Si fiindca platesti, e bine sa joci rolul apaticului, sa-l lasi pe frizer sa povesteasca, nu sa te spargi tu, ca sa-si completeze el baza de date. Daca n-are istorioare, o scoate la vopsea pe partea spontana. Ieri a fost mitingul cadrelor didactice, asa ca baietii aveau ce comenta, intre un perciun dichisit si o chelie samponata. „Vezi, Costica, bine ca nu ne-am facut profesori. Acum eram in ploaie!”. La care Costica, aflat cu doua scaune mai incolo, i-a strigat colegului „ba, da-te mai aproape de plasma! Il vezi pe fraierul ala cu fata de prof de chimie? Exact o geaca jerpelita ca a lui aveai si tu, inainte sa ajungi la salonul nostru. Azi te doare-n spit, stai la adapost, iar ala n-are nici umbrela!”. Daca ma intrebati pe mine, unui frizer care a ajuns sa lucreze in centrul Bucurestilor i se cuvine mai mult respect decit profesorilor sub 35 de ani, care au terminat facultatea cu examene-grila. Cu toata poluarea din România, n-am devenit o natie de spini. Dar o generatie de analfabeti a crescut in urma noastra, dupa revolutie.