La tocsoul-eutanasie facut de Mindruta s-au intilnit seful „Noii Drepte” si liderul tiganilor, Nicolae Paun. Spontan si rezonabil, cunoscind subteranele, dar si acoperisurile societatii, folosind calamburul jegos („auzi — iobagi! Mai bine i-o scoti!”), dar umblind cu ostentatie si la cliseele limbajului diplomatic, Paun si-a martelat adversarul. Unul sters, prea sters in raport cu titulatura „Noua Dreapta”. Initial, n-am tinut cu Niki Scorpion, pentru ca se agata de termenul „rom”. Dar cind a zis ca „daca asta-i marea problema, rom-român, limba romani-limba româna, atunci renuntam la rom!”. Mi-ar fi convenit sa spuna „renuntam la falsa radacina comuna”, insa merge si asa. Ţiganii chiar sint reprezentati de „un om de dialog”, ca sa-l citez pe Iliescu Ion.
Mi-ar fi placut sa sustin acelasi lucru si despre unguri. Numai ca ei defileaza cu un om de nemtudom. E vorba despre Tökes, care s-a ridicat impotriva lui Ceausescu fiindca il stringea Trianonul. Mai nou, vrea autonomie pentru doua judete din nord-vestul tarii. Bagam la pirnaie asistenta de la Maternitatea Giulesti, cautam vinovati pentru ca o zuza a sarit cu pianul in Dimbovita, dar neglijam faptul ca Tökes face, de 20 de ani, sport extrem cu România. Bai, prelatul Paprikas, nici nu stii cit regret ca tu nu esti motan, iar eu nu sint copil sadic, ca sa-ti dau drumul sa schiezi pe ghena!