Ca sa fluidizeze traficul din metropole, un savant chinez si-a propus sa-l depaseasca pe Oprescu, ctitorul autostrazii suspendate dintr-un basm electoral. Chinezul vrea sa faca un tramvai care se deplaseaza cu tot cu depoul, mai precis pe deasupra lui. Tramvaiul va fi cocotat pe un schelet in miscare mai inalt decit un TIR, iar printre cracii fierataniei ambulante se vor furisa automobilei. Va fi un orasel al copiilor pentru maturii care se duc la slujba, smotru, condica. Sub tramvai — masini, sub masini — poduri, sub poduri — fluvii, sub fluvii — metrou. Pozitia robotilor vii va fluctua, intre pasari, morti si gnomi. Ma astept ca, in curind, sa fie scoase la vinzare, in Asia, si apartamente construite in avioane, intretinerea urmind a fi platita la ghiseul norilor. De chinezul asta chiar mi-e frica. Utopiile lui se pot realiza. El nu-i Oprescu, sa traiasca din traznai. Cosmin Olaroiu mi-a povestit ca, pe cind juca in Japonia, a fost anuntat sa se prezinte in receptia hotelului, fiindca de acolo va pleca echipa, cu trenul. Olaroiu s-a dus la ora anuntata si a constat ca-i singur, la parter. Dupa citeva minute, a aparut, grabit, un oficial al clubului. „Ce faci aici?”. „Astept trenul, in receptie, dupa cum mi s-a spus”. „Pai trenul opreste, intr-adevar, in receptie, dar in receptia de la etajul 23!”. Oprescu al nostru viseaza sosele prin balcon, dar lucreaza cit se poate de terestru. Vrea sa mute statuile de la Universitate. Nu ma prinde prea bine solemnitatea, ca as fi scris „statuile tutelare ale poporului român”. Nea Oprescule, ia stringe-ti matale agoniseala si fanteziile intr-o cotiga trasa cu urechile tale de magar si hai, mai si evapora-te, ca ai topit destul timp la primarie!