Cel putin deocamdata, datul la gioala din interiorul Ministerului Apararii Nationale nu prea a rabufnit public. Desi luptele pentru putere de la virf sint mai dure si decit confruntarile de gherila cu talibanii din Afganistan.
Nu au trecut decit citeva zile de cind “interesul national” aproape ca reusise o mica lovitura de stat, crezind ca a reusit sa-l debarce pe malul pensionarii pe incomodul sef al Marelui Stat Major. Numai ca batrinul amiral Gheorghe Marin s-a tinut teapan pe pozitii, ofiterii DGIA si-au asezat strategic posteriorul in doua luntri si celalalt marinar a infrint revolta din virful Dealului Cotroceni.
*Unde e fasolea de-altadata…?*
Ce legatura are aceasta incercare de puci cu noile indeletniciri ale fostului manager ale Mc Donald’s? Absolut niciuna, dar daca tot venise vorba de Armata…
Cea cu care continua sa se faca de departe cele mai bune afaceri. Doar pentru partenerii statului, bineinteles! Si nu neaparat cu avioane second-hand F 16, dar si cu banalul “potol” de fiecare zi. Pentru ca, nu-i asa, soldati si ofiteri deopotriva, cu totii trebuie sa fie cu burta plina in caz ca ne ataca “dusmanii’ – care dracu’, Doamne iarta-ma?- si se pleaca la “razbel”. Numai ca, desi au la dispozitie un meniu mai variat decit la restaurantele de lux, ostasii patriei au ajuns sa regrete pina si fasolea de altadata. Ce-i drept, te balona ea, la greu, dar in nici un caz cu cit umfla bugetul Armatei conturile firmelor de catering care au avut norocul sa puna mina pe astfel de contracte. Si al caror lider, dupa ani de zile de suprematie ai unei firmulite din Scornicesti, a ajuns o alta, care a construit in buricul Capitalei o adevarata fabrica de mincare ce poate ostoi foamea zilnica a nu mai putin de 24 000 de cadre…
*De la lemn la popota…*
Da, stiu, Marian Alecu, dupa despartirea sa de conducerea Mc Donald’s pe motive de plictiseala existentiala, a dezmintit constant orice implicare in vreo alta afacere din domeniul alimentar. Cu greu “s-a scapat” ca ar consilia doar niscai parteneri cu business in domeniul industriei prelucrarii lemnului. Si, totusi, curata fatalitate, daca te duci la Carul cu Bere, la Hanul Berarilor si, mai stii, chiar la Terasa Berarilor, tot personalul este multumit ca “domn’ Marian“ le-a dat o piine buna de mincat.
Circiumile merg cum nu se poate mai bine, chiar daca doar fratele “Parintelui Mc Donald’s” in România figureaza in acte printre actionarii minoritari. Dar, spun confratii de “pravalie” – unii cu respect, altii cu obida! – cea mai tare afacere pusa pe picioare de Alecu ramine tot cantina care ar asigura “haleala” garnizoanelor si altor structuri ale Armatei din Bucuresti. O adevarata fabrica, din moment ce poate asigura 24 000 de portii zilnic si…vom reveni!
Toni Matei
