De trei zile, Roberta, Roberta, Roberta. Anastase. N-ai loc de ea la televizii, fara a fi (prea) prezenta. Se exploateaza ca hir, ca mir, ca ar fi zis nu stiu ce. Ia mai lasati-o in pace! Nu o puteti banui de malversatiuni pe aceasta domnisoara gracila, in ciuda depunerilor. Ea doar a transmis. In regimul Basescu, solii au functii de reprezentare nationala. Roberta este din ciclul „de-abia astept sa cada marinarul, ca sa avem si noi un prim-ministru”. Sau un presedinte al Camerei Deputatilor, as adauga eu, daca nu as simpatiza actualul sef al Camerei inferioare. Si fiindca tot m-am bagat in seama, va marturisesc ca nu vreau sa cada Basescu, pentru ca nu halesc PSD-ul si pe pesedistul de dreapta Crin Antonescu. Ma intorc la Roberta. Am mai povestit ca am cunoscut-o, pe cind era o micuta deputata. E fata cu scoala — chiar cu pensionul — la zi, manevreaza tacimurile cu bratele lipite de corp, pastreaza distanta cu delicatete si converseaza cu eleganta despre starea vremii. Nu se invecineaza nici moarta cu stridenta, dar nici nu straluceste la capitolul sueta. Se incadreaza perfect in fisa postului. In consecinta, ma enerveaza ca-i atacata mitocaneste. E prea dulce ca sa fie tratata astfel. In 2006, am vizitat Chisinaul. A fost cu noi si aspectuoasa politiciana. In vama, la Albita, mi-a zis ca o siciie tintarii care vin „din balta aia”. Balta aia era Prutul.