I-am vazut pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele si pe Pandele insusi. Imbratisati adolescentin, pe o bancheta, intr-un studio de televizie. Publicul dependent de telecomanda — ciorchine, cu ochii bascracarati. Avea si ce urmari. Politicianul si jurnalista. Onestitatea si obiectivitatea. Bogatia si succesul fara dira de compromis. Hai, neamule, voila de te zgiieste, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta in versiune valaha, survolind recesiunea pe aripile involte ale iubirii! Bonnie si Clyde, Terente si Didina n-au avut loc in comparatie, ca doar discutam despre o nunta de oameni cinstiti. Amuzant a fost cind Florica si Gabita au dat pe post pozele din vacanta. Erau emotionati si tandri — doi nuferi neatinsi de mocirla capitalismului. Aveau ceva de liceeni care descarca pe Facebook „piedicile in calea uitarii” imediat dupa ce se intorc din excursia cu clasa, la Poiana Ţapului. Ce fotografii mistoace, cu norisori albi si valuri azurii! Era pacat sa nu le arate si vulgului! Romantismul are valoare doar daca e legitimat de conchistadorii internetului si de precupetele care si-au luat plasma in rate. Dragostea fara exhibitionism e ca Dimbovita fara ciudatii care sar in apa cu pianul. Dar sa nu fim rai. Pina la urma, si gondolele venetiene au fost, la origine, niste sicrie. Societatea noastra pizmasa are imperioasa nevoie de armonie si de asemenea cupluri trandafirii.