Da, nici mie nu-mi place de Florescu. Cu atit mai putin de Cocis, mostenirea lasata de Piturca lui Razvan Lucescu. Dar daca nu era Florescu, scopitul fotbal românesc ne-ar fi delectat cu alti floresti. Toti antrenorii, la fel ca toti profesorii, au copii preferati, pariuri ale lor. Echidistanta, impartialitatea reprezinta jeguri ambalate deontologic si vindute de roboti. Mircea Lucescu a fost terciuit de presa, in anii ’80, pentru ca insista cu hunedorenii. Stiu, stiu, Florescu si Cocis n-au fete sa se dezbrace in vestiarul unde au facut-o Gabor si Klein. Avind, insa, arie rodnica de selectie, Mircea Lucescu ii putea nedreptati, inerent, pe unii fotbalisti. Razvan ii are pe Chivu, Chivu si Chivu. Chiar nu vreau sa-i ofensez pe componentii echipei nationale. Dar n-am cum sa nu spun ca 90% dintre ei n-ar fi ajuns, in anii’80, pe stadioanele din Divizia A. Iar fotbalul nu mai e cel din vremea in care Mircea Lucescu pregatea „nationala”. Nu se mai fac stagii de pregatire care sa dureze 7-8 saptamini. In 3-4 zile, cit are fotbalagiii la dispozitie, Razvan nu-i poate invata sa nu trimita pase de doi metri adversarilor, sa nu-si scape oamenii din marcaj in careu, sa nu centreze prin spatele portii. Toate incep cu „nu”, cu alfabetizarea, cu tardiva corijare. Iar noi pretindem excelenta! O sa replicati „uitati-va si la jigodia asta, arunca responsabilitatea pe jucatori, ca sa-l spele pe Lucescu al mic!”. Imi pare rau, dar din spermatozoizi de soarece n-ai cum sa scoti lei si nici din fasole sturioni. Iti iese, cel mult, de o indigestie. Iar pe Razvan nu l-a adus taica-sau pe banca echipei nationale, ci o promovare plus un parcurs bun in prima liga si o lunga primavara in cupele europene, ce a culminat cu eliminarea Hamburgului. Mircea Lucescu nu s-a putut inscauna nici pe el, in 1999. I se mai reproseaza selectionerului ca a devenit ostil fata de ziaristi. Pentru asta il felicit! S-a inrait pentru ca l-au inrait.